Cântarea cântărilor 2:1-17
2 Eu sunt doar un șofran* din câmpie*,un crin din văi.”+
2 „Ca un crin printre spini,așa este iubita mea printre fiice.”
3 „Ca un măr printre copacii pădurii,așa este iubitul meu printre fii.
Tânjesc să stau la umbra luiși fructul lui este dulce pentru mine.
4 El m-a dus în casa de ospăț*și steagul iubirii lui flutura deasupra mea.
5 Înviorați-mă cu turte de stafide,+întăriți-mă cu mere,căci sunt bolnavă de dragoste.
6 Mâna lui stângă este sub capul meu,iar mâna lui dreaptă mă îmbrățișează.+
7 O, fiice ale Ierusalimului, vă pun să jurațipe gazele+ și pe căprioarele câmpului
că nu veți încerca să treziți sau să stârniți în mine iubirea până nu vrea ea!+
8 Aud glasul iubitului meu!
Iată, el vinecățărându-se pe munți, săltând pe dealuri!
9 Iubitul meu este ca o gazelă, ca un pui de cerb!+
Iată că el stă în spatele zidului nostru,se uită pe ferestre,privește printre zăbrele.
10 Iubitul meu vorbește; el îmi zice:
«Ridică-te, iubita mea,frumoasa mea, și vino cu mine!
11 Iată, iarna* a trecut.
Ploile au încetat, s-au dus.
12 Au apărut florile pe câmp,+a venit vremea tăierii viei+și se aude cântecul turturelei în țara noastră.+
13 Primele roade ale smochinului s-au copt.+Viile sunt în floare și își răspândesc mireasma.
Ridică-te, iubita mea, și vino!
Frumoasa mea, vino cu mine!
14 O, porumbița mea din crăpăturile stâncii,+din ascunzișurile munților,lasă-mă să-ți văd chipul și să-ți aud glasul,+căci glasul îți este plăcut și chipul frumos».”+
15 „Prindeți vulpile,vulpile mici care strică viile,căci viile noastre sunt în floare!”
16 „Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui.+
El își paște turma+ printre crini.+
17 Înainte să înceapă să adie vântul* și să fugă umbrele,întoarce-te repede, iubitul meu,ca o gazelă,+ ca un pui de cerb+ pe munții ce ne despart*!
Note de subsol
^ Sau „o brândușă”.
^ Sau „câmpia de coastă”, „Saron”.
^ Lit. „casa vinului”.
^ Sau „anotimpul ploios”.
^ Lit. „să respire ziua”.
^ Sau, posibil, „munții despicați”. Sau „munții Beter”.