Faptele apostolilor 23:1-35

23  Pavel s-a uitat țintă la cei din Sanhedrin și a zis: „Bărbaților, fraților, eu m-am purtat înaintea lui Dumnezeu cu o conștiință perfect curată+ până în ziua aceasta”.  Atunci marele preot Anania le-a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură+.  Pavel i-a zis: „Te va lovi Dumnezeu, perete văruit! Tu stai să mă judeci după Lege și, în același timp, încalci Legea poruncind să fiu lovit?”.  Cei care erau lângă el au zis: „Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu?”.  Pavel a spus: „Fraților, n-am știut că este marele preot. Căci este scris: «Să nu vorbești disprețuitor despre un conducător al poporului tău!»+”.  Știind că o parte din Sanhedrin erau saduchei, iar cealaltă, farisei, Pavel a strigat: „Bărbaților, fraților, eu sunt fariseu+, fiu de farisei. Pentru speranța în învierea morților sunt judecat!”.  Când a spus aceasta, între farisei și saduchei s-a iscat o neînțelegere, iar adunarea s-a dezbinat.  Căci saducheii spun că nu există nici înviere, nici înger, nici spirit, pe când fariseii cred în* toate acestea+.  Atunci s-a produs o mare tulburare, iar unii scribi din partidul fariseilor s-au ridicat și au început să susțină cu tărie: „Noi nu găsim nimic rău la omul acesta! Dar, dacă i-a vorbit un spirit sau un înger+ . . .”. 10  Și, fiindcă neînțelegerea lua amploare, comandantul s-a temut că Pavel va fi sfâșiat de ei și le-a poruncit soldaților să coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cazarmă. 11  Dar, în noaptea care a urmat, Domnul a stat lângă el și a zis: „Fii curajos+! Căci, așa cum ai depus o mărturie temeinică despre mine în Ierusalim, tot așa va trebui să depui mărturie și în Roma+”. 12  Când s-a făcut ziuă, iudeii au pus la cale un complot+ și au jurat să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor omorî pe Pavel. 13  Cei care au jurat, punând la cale acest complot, erau peste 40. 14  Acești bărbați s-au dus la preoții principali și la bătrâni și au zis: „Noi am jurat solemn să nu mâncăm nimic până nu-l vom omorî pe Pavel. 15  De aceea, voi, împreună cu Sanhedrinul, spuneți-i comandantului să-l aducă jos la voi, ca și cum ați vrea să cercetați mai bine cazul lui. Dar, înainte ca el să ajungă, noi vom fi pregătiți să-l ucidem”. 16  Însă fiul surorii lui Pavel a auzit de acest complot, s-a dus la cazarmă și i-a dat de știre lui Pavel. 17  Atunci Pavel l-a chemat la el pe unul dintre centurioni și i-a zis: „Du-l pe tânărul acesta la comandant, căci are ceva să-i spună”. 18  El l-a luat, l-a dus la comandant și a zis: „Deținutul Pavel m-a chemat și m-a rugat să-l aduc pe tânărul acesta la tine, fiindcă are ceva să-ți spună”. 19  Comandantul l-a luat de mână, l-a tras deoparte și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?”. 20  El a zis: „Iudeii s-au înțeles să-ți ceară să-l aduci mâine pe Pavel jos, la Sanhedrin, ca și cum ar vrea să afle mai multe amănunte despre cazul lui+. 21  Dar nu te lăsa convins de ei, căci peste 40 de bărbați de-ai lor așteaptă să-l atace și au jurat să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor omorî+. Și acum ei sunt pregătiți și nu așteaptă decât permisiunea ta”. 22  Atunci comandantul l-a lăsat pe tânăr să plece după ce i-a poruncit: „Să nu spui nimănui că m-ai înștiințat despre lucrul acesta”. 23  Și el i-a chemat pe doi centurioni și le-a zis: „Pregătiți 200 de soldați, precum și 70 de călăreți și 200 de lăncieri ca să plece la Cezareea la ceasul al treilea din noapte. 24  De asemenea, aduceți niște cai pentru ca Pavel să fie dus călare și să ajungă în siguranță la guvernatorul Felix+”. 25  Și a scris o scrisoare, în care spunea: 26  „Claudiu Lisias, către Excelența Sa, guvernatorul Felix: Salutare! 27  Omul acesta a fost prins de iudei și era pe punctul să fie ucis de ei, dar eu am venit repede cu soldații și l-am scăpat+, pentru că am aflat că este roman+. 28  Și, vrând să aflu motivul pentru care îl acuzau, l-am dus jos, în Sanhedrinul lor+. 29  Am constatat că era acuzat de chestiuni legate de Legea lor+, dar că nu era învinuit de niciun lucru care să merite moartea sau închisoarea+. 30  Însă, fiindcă mi-a fost dezvăluit un complot împotriva acestui om+, l-am trimis imediat la tine și le-am poruncit acuzatorilor să vorbească împotriva lui înaintea ta”. 31  Astfel, soldații l-au luat pe Pavel+ potrivit ordinelor primite și l-au dus noaptea la Antipatrida. 32  A doua zi i-au lăsat pe călăreți să meargă mai departe cu el, iar ei s-au întors la cazarmă. 33  Călăreții au intrat în Cezareea, i-au dat guvernatorului scrisoarea și l-au adus pe Pavel înaintea lui. 34  El a citit-o, a întrebat din ce provincie era și a aflat că era din Cilicia+. 35  Apoi a zis: „Voi asculta tot ce ai de spus când vor sosi acuzatorii tăi+”. Și a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.

Note de subsol

Sau „afirmă public”.

Note de studiu

m-am purtat: Sau „mi-am trăit viața”. Verbul grecesc politeúomai, folosit aici, poate fi tradus și prin „a se comporta ca cetățean” (Kingdom Interlinear). Pavel voia să spună că se comporta ca un bun cetățean, care respecta legile țării sale. Cetățenii romani în general participau în mod activ la treburile statului, întrucât cetățenia romană era deosebit de apreciată și aducea cu sine responsabilități și privilegii. (Fa 22:25-30) Când a vorbit despre modul în care s-a comportat înaintea lui Dumnezeu, este posibil ca Pavel să se fi referit la faptul că era, în principal, cetățean al Regatului lui Dumnezeu. (Flp 3:20; vezi cum este folosit același verb în Flp 1:27, n.s.)

eu sunt fariseu: Unii dintre cei prezenți îl cunoșteau pe Pavel. (Fa 22:5) Când Pavel a spus că este fiu de farisei, ei trebuie să fi înțeles că el făcea referire la moștenirea lor comună. Fariseii din Sanhedrin și-au dat seama că Pavel nu încerca să-i inducă în eroare întrucât știau că el devenise un creștin zelos. În acest context, afirmația lui Pavel nu trebuia înțeleasă ad litteram: El se identifica mai degrabă cu fariseii decât cu saducheii în sensul că împărtășea convingerea fariseilor cu privire la înviere. Astfel, el a stabilit o bază comună cu fariseii care erau prezenți. Din câte se pare, Pavel a sperat că, aducând în discuție această chestiune controversată, avea să-i determine pe unii membri ai Sanhedrinului să-i accepte argumentele, strategie care a funcționat. (Fa 23:7-9) Cuvintele lui Pavel din Fa 23:6 se armonizează și cu ceea ce a spus el despre sine ulterior, când s-a apărat înaintea regelui Agripa. (Fa 26:5) Iar când le-a scris de la Roma creștinilor din Filipi, Pavel a menționat din nou trecutul său de fariseu. (Flp 3:5) De asemenea, este interesant modul în care se face referire în Fa 15:5 la alți creștini care fuseseră farisei. (Vezi nota de studiu de la Fa 15:5.)

au jurat: Sau „s-au legat cu blestem”. Cuvântul grecesc anathematízō este folosit, din câte se pare, cu referire la un jurământ care, dacă nu era respectat sau se dovedea fals, aducea blestemul asupra celui care îl făcuse.

bătrâni: Se referă aici la conducătorii națiunii evreiești, care sunt menționați deseori împreună cu preoții principali și cu scribii. (Vezi nota de studiu de la Mt 16:21.)

am jurat solemn: Sau „ne-am legat solemn cu blestem”. (Vezi nota de studiu de la Fa 23:12.)

au jurat: Sau „s-au legat cu blestem”. (Vezi nota de studiu de la Fa 23:12.)

ceasul al treilea din noapte: Adică aproximativ ora 21. Când sunt menționate repere temporale, Scripturile grecești creștine fac referire de obicei la „străji”, așa cum obișnuiau să calculeze timpul grecii și romanii. (Mt 14:25; Mr 6:48; Lu 12:38) Acesta este singurul pasaj care menționează în mod concret una dintre cele 12 ore (‘ceasuri’) ale nopții. (Compară cu Fa 16:25, 33; vezi nota de studiu de la Mr 13:35.)

Claudiu Lisias, către Excelența sa, guvernatorul Felix: Salutare!: Acesta era stilul obișnuit de începere a unei scrisori în Antichitate. Mai întâi se menționa scriitorul, apoi destinatarul și, în cele din urmă, formula de salut obișnuită, pentru care se folosea termenul grecesc khaírō, însemnând literalmente „a te bucura”. Ideea transmisă de salut era: „Să-ți meargă bine!”. Acest salut apare în mod frecvent în scrisorile laice redactate pe papirus. În acest context, termenul grecesc poate fi tradus în mod potrivit prin „Salutare!”. O formulare introductivă asemănătoare găsim în Fa 15:23 și în Iac 1:1. (Vezi nota de studiu de la Fa 15:23.)

roman: Adică cetățean roman. (Vezi notele de studiu de la Fa 16:37; 22:25.)

palatul: Sau „pretoriul”. În evanghelii și în cartea Faptele, cuvântul grecesc praitṓrion este folosit cu referire la un palat sau la o reședință oficială. Cortul unui comandant militar era cunoscut drept „praetorium” (în latină), termenul ajungând, cu timpul, să facă referire la reședința guvernatorului unei provincii. În acest context, termenul se referă la un palat din Cezareea, construit de Irod cel Mare. La acea dată, circa 56 e.n., palatul era reședința guvernatorului roman. (Vezi nota de studiu de la Mt 27:27.)

Multimedia

Sulițe romane
Sulițe romane

Soldații romani erau echipați, de regulă, cu arme lungi cu care puteau străpunge sau pe care le puteau arunca. Sulița numită pilum (1) era concepută pentru a străpunge ținta. Fiind destul de grea, ea nu putea fi aruncată prea departe, dar putea străpunge o armură sau un scut. Există dovezi că legionarii romani purtau deseori pilum. Sulițele mai simple (2) erau alcătuite dintr-o prăjină de lemn și un vârf din fier forjat. Soldații din trupele auxiliare de infanterie aveau uneori în echipamentul lor una sau mai multe sulițe de acest fel. Nu se știe cu ce fel de suliță a fost împunsă coasta lui Isus.