Neemia 4:1-23
4 Când a auzit că reconstruiam zidul, Sanbalat+ s-a mâniat, s-a supărat foarte tare* și și-a bătut joc de iudei.
2 El a spus în fața fraților lui și a armatei Samariei: „Ce fac acești iudei neputincioși? Vor face ei asta singuri? Vor aduce ei jertfe? Vor termina ei într-o zi? Vor da ei viață pietrelor arse din mormanele de dărâmături?”.+
3 Tobia,+ amonitul,+ care era lângă el, a zis: „Până și o vulpe, dacă s-ar urca pe zidul de piatră pe care-l construiesc ei, l-ar dărâma”.
4 „Ascultă, o, Dumnezeul nostru, căci suntem disprețuiți!+ Întoarce-le batjocura asupra capului lor+ și dă-i ca pradă unei țări în care să fie captivi.
5 Nu le trece cu vederea vina și nu le șterge păcatul dinaintea ta,+ căci i-au insultat pe constructori.”
6 Am continuat deci să construim zidul și tot zidul a fost unit și reconstruit până la jumătate din înălțimea lui, iar poporul continua să lucreze cu toată inima.
7 Când Sanbalat, Tobia,+ arabii,+ amoniții și asdodiții+ au auzit că lucrările de reparare a zidurilor Ierusalimului avansau și că spărturile începeau să fie astupate, s-au mâniat foarte tare.
8 Ei au complotat să vină și să lupte împotriva Ierusalimului și să provoace tulburare.
9 Dar ne-am rugat Dumnezeului nostru și am pus zi și noapte o gardă ca să ne păzească de ei.
10 Însă oamenii din Iuda ziceau: „Puterea muncitorilor* a slăbit și este mult moloz; nu vom reuși niciodată să construim zidul”.
11 Și dușmanii noștri ziceau: „Până își vor da ei seama sau până ne vor vedea, noi vom ajunge în mijlocul lor, îi vom omorî și vom opri lucrarea”.
12 De fiecare dată când veneau iudeii care locuiau aproape de ei, ne tot ziceau*: „Vor veni împotriva noastră din toate părțile”.
13 Astfel, am pus oameni în spatele zidului, în locurile joase și expuse; i-am pus după familiile lor, cu săbiile, cu lăncile și cu arcurile lor.
14 Când am văzut cât le era de frică, m-am ridicat imediat și le-am zis nobililor,+ demnitarilor și celorlalți din popor: „Nu vă temeți de ei!+ Aduceți-vă aminte de Iehova, care este mare și de temut!+ Luptați pentru frații voștri, pentru fiii și fiicele voastre, pentru soțiile voastre și pentru casele voastre!”.
15 După ce dușmanii noștri au auzit că fuseserăm înștiințați și că adevăratul Dumnezeu le zădărnicise planul, ne-am întors cu toții ca să lucrăm la zid.
16 Din ziua aceea, jumătate dintre oamenii mei lucrau+ și jumătate dintre ei stăteau înarmați cu lănci, cu scuturi și cu arcuri și purtau cămăși de zale. Iar prinții*+ susțineau* întreaga casă a lui Iuda,
17 care construia zidul. Cei ce purtau poverile lucrau cu o mână, iar cu cealaltă țineau arma.
18 Constructorii aveau fiecare o sabie prinsă la șold în timp ce construiau, iar cel ce suna din corn+ era lângă mine.
19 Apoi le-am spus nobililor, demnitarilor și celorlalți din popor: „Lucrarea este mare și suprafața pe care se face este întinsă, iar noi suntem răspândiți pe zid, departe unii de alții.
20 Când veți auzi sunetul cornului, să vă adunați la noi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi”.+
21 Astfel, noi am continuat să lucrăm, în timp ce cealaltă jumătate ținea lăncile, de la revărsatul zorilor până la ivirea stelelor.
22 Atunci am zis poporului: „Bărbații să rămână noaptea în Ierusalim, fiecare cu slujitorul său. Ei ne vor păzi noaptea și vor lucra ziua”.
23 Și nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei+ și nici gărzile care mă urmau nu ne-am dezbrăcat de haine; fiecare ținea arma în mâna dreaptă.
Note de subsol
^ Sau „s-a simțit foarte ofensat”.
^ Sau „celor ce poartă poverile”.
^ Lit. „ne ziceau de zece ori”.
^ Sau „căpeteniile”.
^ Lit. „stăteau în spatele”.