1-3. De ce moartea lui Isus este unică în istorie?

 ÎNTR-O zi de primăvară, cu aproape 2 000 de ani în urmă, un om nevinovat a fost judecat și condamnat pentru delicte pe care nu le comisese, după care a fost executat pe un stâlp de tortură. Nu a fost nici prima și, din nefericire, nici ultima execuție nedreaptă și crudă din istoria omenirii. Totuși, acea moarte a fost diferită de toate celelalte.

² În timp ce acest om se afla în chinuri cumplite în ultimele sale ore de viață, chiar cerul a marcat importanța deosebită a evenimentului. Deși era miezul zilei, s-a făcut dintr-odată întuneric. Potrivit spuselor unui istoric, „lumina soarelui a dispărut”. (Luca 23:44, 45) Apoi, chiar înainte de a-și da ultima suflare, bărbatul a spus următoarele cuvinte: „S-a împlinit!”. Într-adevăr, dându-și viața, el a realizat ceva minunat. Sacrificiul său a fost cel mai mare act de iubire înfăptuit vreodată de un om. (Ioan 15:13; 19:30)

³ Acel om a fost, cum bine se știe, Isus Cristos. S-a vorbit mult despre chinurile și moartea sa din acea zi sumbră de 14 nisan a anului 33 e.n. Totuși, un lucru important este deseori scăpat din vedere. Deși Isus a trecut prin chinuri cumplite, a fost cineva care a suferit și mai mult. De fapt, această persoană a făcut un sacrificiu și mai mare în ziua aceea: cel mai mare act de iubire care a fost înfăptuit vreodată în univers. Despre ce este vorba? Răspunsul constituie o introducere potrivită pentru cel mai important subiect: iubirea lui Iehova.

4. Ce anume l-a determinat pe un soldat roman să creadă că Isus nu a fost un om obișnuit și la ce concluzie a ajuns acest soldat?

⁴ Centurionul roman care a supravegheat executarea lui Isus  a fost uimit de întunericul dinaintea morții lui Isus, precum și de cutremurul puternic de după aceea. „Într-adevăr, acesta era Fiul lui Dumnezeu!”, a spus el. (Matei 27:54) Evident, Isus nu fusese un om obișnuit. Acest soldat contribuise la executarea Fiului unic-născut al Dumnezeului cel Preaînalt! Dar cât de mult ținea Tatăl la Fiul său?

5. Cum ar putea fi ilustrată uriașa perioadă de timp în care Iehova s-a aflat în compania Fiului său?

⁵ În Biblie, Isus este numit „întâiul născut din toată creația”. (Coloseni 1:15) Gândește-te la următorul lucru: Fiul lui Iehova a existat înainte de crearea universului fizic. Așadar, cât timp au fost împreună Tatăl și Fiul? Unii oameni de știință estimează că Universul are o vechime de 13 miliarde de ani. Ai putea măcar să-ți imaginezi cât de lungă a fost această perioadă? Pentru a-i ajuta pe oameni să-și facă o idee despre vârsta pe care savanții presupun că ar avea-o Universul, la un planetariu s-a încercat o reprezentare a axei timpului, care a fost sugerată printr-o linie de 110 metri. Fiecare pas pe care-l fac vizitatorii în dreptul acestei axe echivalează cu aproximativ 75 de milioane de ani din viața Universului. La capătul axei, întreaga istorie umană este reprezentată printr-un punct de grosimea unui fir de păr. Indiferent că estimarea este sau nu corectă, întreaga linie tot n-ar fi suficient de lungă pentru a reprezenta anii de viață pe care-i are Fiul lui Iehova! Dar cu ce a fost ocupat el în tot acest timp?

6. a) Cu ce a fost ocupat Fiul lui Iehova în timpul existenței sale preumane? b) Ce legătură există între Iehova și Fiul său?

⁶ Fiul a slujit cu bucurie ca „meșter” lângă Tatăl său. (Proverbele 8:30) Biblia spune: „Fără el [Fiul] niciun lucru n-a venit în existență”. (Ioan 1:3) Prin urmare, Iehova și Fiul său au lucrat împreună pentru a crea tot ce există astăzi. Ce momente plăcute și emoționante au petrecut împreună! Majoritatea suntem de acord că iubirea dintre un părinte și copilul său este uimitor de puternică. Iar iubirea „este o legătură perfectă a unității”. (Coloseni 3:14) Cine ar putea pătrunde profunzimea legăturii  care s-a format de-a lungul unei asemenea perioade uriașe de timp? În mod evident, Iehova Dumnezeu și Fiul său sunt uniți prin cea mai puternică legătură de iubire care a existat vreodată.

7. La botezul lui Isus, cum și-a exprimat Iehova sentimentele față de Fiul său?

⁷ Totuși, Tatăl și-a trimis Fiul pe pământ pentru a se naște și a trăi ca om. Aceasta a însemnat că o perioadă de câteva decenii Iehova a trebuit să renunțe la prezența unică a Fiului său iubit. Cu interes profund, El a vegheat din cer asupra copilului Isus până când acesta a crescut și a devenit un adult perfect. Când avea în jur de 30 de ani, Isus s-a botezat. Nu trebuie să presupunem ce a simțit Iehova pentru el, deoarece Tatăl a vorbit personal din cer: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat”. (Matei 3:17) Când Isus a înfăptuit cu fidelitate tot ceea ce fusese profețit, tot ceea ce se ceruse din partea sa, Tatăl lui trebuie să fi fost foarte mulțumit. (Ioan 5:36; 17:4)

8, 9. a) La ce tratament a fost supus Isus în 14 nisan 33 e.n. și ce a simțit atunci Tatăl său ceresc? b) De ce a permis Iehova ca Fiul său să sufere și să moară?

⁸ Prin urmare, ce a simțit Iehova în 14 nisan 33 e.n.? Ce a simțit el când Isus a fost trădat, iar apoi arestat în toiul nopții de o gloată de oameni? Ce a simțit când Isus a fost părăsit de prieteni și supus în mod ilegal unui interogatoriu, când a fost batjocorit, scuipat și lovit cu pumnii, când a fost biciuit, iar pielea de pe spate i-a fost zdrențuită? Ce a simțit când Fiului său i s-au bătut cuie în mâini și în picioare, când a stat atârnat pe un lemn, în timp ce oamenii îl insultau? Ce a simțit Tatăl când Fiul său iubit a strigat către el, zbătându-se în chinurile morții? Ce a simțit Iehova când Isus și-a dat ultima suflare și când, pentru prima dată de la crearea tuturor lucrurilor, Fiul său drag nu mai exista? (Matei 26:14-16, 46, 47, 56, 59, 67; 27:38-44, 46; Ioan 19:1)

⁹ Iehova are sentimente profunde. Durerea pe care i-a pricinuit-o moartea Fiului său nu poate fi redată în cuvinte. Însă poate fi redat foarte bine în cuvinte motivul pentru care  Iehova a permis să se întâmple toate acestea. De ce s-a supus Tatăl atâtor suferințe? Iehova ne spune ceva minunat în Ioan 3:16 – un verset biblic atât de important, încât a fost numit Evanghelia în miniatură. Aici citim: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credință în el să nu fie distrus, ci să aibă viață veșnică”. Așadar, motivul pe care l-a avut Iehova a fost iubirea. Darul pe care l-a făcut Iehova trimițându-l pe Fiul său ca să sufere și să moară pentru noi a fost cel mai mare act de iubire din toate timpurile.

10. Ce necesitate au oamenii și ce s-a întâmplat cu adevărata semnificație a cuvântului „iubire”?

¹⁰ Care este semnificația cuvântului „iubire”? Despre iubire s-a spus că este cea mai mare necesitate a omului. De când se nasc până mor, oamenii se luptă pentru ea, înfloresc la căldura ei și se ofilesc sau chiar mor în lipsa ei. Cu toate acestea, este surprinzător de greu de definit. Oamenii vorbesc mult despre iubire. S-au scris nenumărate cărți, cântece și poezii pe această temă. Dar nu întotdeauna s-a înțeles ce înseamnă ea cu adevărat. De fapt, acest cuvânt este atât de des folosit, încât pare să-și fi pierdut adevărata semnificație.

11, 12. a) De unde putem afla multe lucruri despre iubire și de ce? b) Ce tipuri de iubire se exprimau prin cuvinte diferite în greaca veche și ce cuvânt este folosit foarte des în Scripturile grecești creștine pentru „iubire”? (Vezi și nota de subsol.) c) Ce sens are deseori în Scripturi cuvântul agápē?

¹¹ Biblia însă explică sensul cuvântului „iubire”. În lucrarea Expository Dictionary of New Testament Words, de Vine, se spune: „Iubirea se poate cunoaște numai în virtutea acțiunilor pe care le produce”. Acțiunile lui Iehova consemnate în Biblie ne spun foarte multe lucruri despre iubirea sa, despre afecțiunea pe care o simte față de creaturile sale. De exemplu, ce anume ar putea sublinia mai bine această calitate decât actul suprem de iubire al lui Iehova, la care ne-am referit mai înainte? În capitolele următoare, vom vedea multe alte exemple de  iubire manifestată de Iehova. În plus, vom înțelege mai multe despre iubire analizând termenii din limbile originale. În greaca veche existau patru cuvinte pentru noțiunea de „iubire”. a Dintre ele, cel mai des folosit în Scripturile grecești creștine este agápē. Într-un dicționar biblic, acest cuvânt este numit „cel mai puternic termen imaginabil pentru iubire”. De ce este numit astfel?

¹² Așa cum este folosit în Biblie, agápē transmite deseori ideea de iubire bazată pe principii. Așadar, este mai mult decât simpatie față de o altă persoană. Ea are un domeniu de aplicabilitate mai extins, este mai profundă și reprezintă o alegere deliberată. Mai presus de orice, iubirea creștină este complet neegoistă. Să citim din nou Ioan 3:16. Pe cine reprezintă „lumea” pe care Dumnezeu a iubit-o atât de mult, încât l-a trimis pe Fiul său unic-născut pentru ea? Este lumea compusă din oameni care pot fi răscumpărați, inclusiv mulți care duc o viață păcătoasă. Îl iubește Iehova pe fiecare dintre aceștia ca pe un prieten apropiat, așa cum l-a iubit pe fidelul Avraam? (Iacov 2:23) Nu, însă Iehova le arată bunătate tuturor, uneori chiar cu un preț mare pentru el. El vrea ca toți să se căiască și să-și schimbe modul de viață. (2 Petru 3:9) Mulți se căiesc. Pe aceștia el îi acceptă cu bucurie ca prieteni ai săi.

13, 14. Ce dovadă avem că iubirea creștină presupune deseori calde sentimente de afecțiune?

¹³ Unii însă și-au format o idee greșită despre modul în care este folosit agápē în Biblie. Ei cred că termenul desemnează o iubire rece, intelectuală. În realitate, iubirea creștină presupune de multe ori sentimente calde de afecțiune. De exemplu,  când Ioan a scris: „Tatăl îl iubește pe Fiul”, el a folosit o formă a cuvântului agápē. Este această iubire lipsită de sentimente calde de afecțiune? Să remarcăm ce a spus Isus: „Tatăl are afecțiune pentru Fiul”. El a folosit aici o formă a cuvântului grecesc philéo. (Ioan 3:35; 5:20) Așadar, iubirea lui Iehova presupune deseori afecțiune tandră. Însă iubirea sa nu este niciodată motivată doar de sentimente. Ea are întotdeauna la bază principiile sale drepte și înțelepte.

¹⁴ După cum am văzut, toate calitățile lui Iehova sunt perfecte și plăcute, dar iubirea este cea mai atrăgătoare. Nimic nu ne apropie mai mult de Iehova. Din fericire, iubirea este și calitatea sa dominantă. De unde știm aceasta?

15. Ce afirmație face Biblia în legătură cu iubirea lui Iehova și de ce este unică această afirmație? (Vezi nota de subsol.)

¹⁵ Despre iubire, Biblia spune ceva ce nu mai menționează despre nicio altă însușire fundamentală a lui Iehova. Scripturile nu spun că Dumnezeu este putere sau că Dumnezeu este dreptate și nici că Dumnezeu este înțelepciune. El deține aceste calități, este Sursa lor și este incomparabil în manifestarea lor. Cu privire la cea de-a patra calitate se spune însă ceva mai mult: „Dumnezeu este iubire”. b (1 Ioan 4:8) Ce semnificație are lucrul acesta?

16-18. a) De ce spune Biblia că „Dumnezeu este iubire”? b) Dintre toate creaturile pământești, de ce este omul un simbol potrivit pentru iubirea lui Iehova?

¹⁶ Afirmația „Dumnezeu este iubire” nu se reduce la o simplă ecuație, ca și cum am spune „Dumnezeu egal iubire”. Citită în  sens invers, „iubirea este Dumnezeu”, afirmația își pierde semnificația. Iehova este mult mai mult decât o calitate abstractă. El este o Persoană cu un vast registru de sentimente și de însușiri, pe lângă iubire. Totuși, iubirea este o trăsătură de mare profunzime a lui Iehova. Într-o lucrare de referință se spune despre acest verset: „Esența sau natura lui Dumnezeu este iubirea”. În general, am putea să ne gândim la ea în felul următor: Acțiunile lui Iehova sunt posibile datorită puterii sale și sunt dirijate de dreptatea și de înțelepciunea sa, dar sunt motivate de iubirea sa, această calitate fiind mereu prezentă când Iehova își manifestă celelalte calități.

¹⁷ Deseori se spune că Iehova este însăși personificarea iubirii. Astfel, dacă vrem să învățăm despre iubirea principială, trebuie să învățăm despre Iehova. Bineînțeles, putem vedea această frumoasă calitate și la oameni. De ce și la oameni? La începutul lucrării de creare, Iehova a spus, adresându-se evident Fiului său: „Să facem om după chipul și asemănarea noastră”. (Geneza 1:26) Dintre toate creaturile de pe pământ, numai oamenii pot să iubească, imitându-l astfel pe Tatăl lor ceresc. Amintește-ți că Iehova folosește diferite creaturi ca simbol al însușirilor sale fundamentale. Totuși, el a ales coroana creației sale pământești, omul, ca simbol al calității sale primordiale, iubirea. (Ezechiel 1:10)

¹⁸ Când iubim fără egoism, lăsându-ne călăuziți de principii, reflectăm calitatea predominantă a lui Iehova. Apostolul Ioan a scris: „Noi iubim pentru că el ne-a iubit primul”. (1 Ioan 4:19) Dar în ce sens ne-a iubit Iehova primul?

19. De ce se poate spune că iubirea a jucat un rol important în lucrarea de creație a lui Iehova?

¹⁹ Iubirea există dintotdeauna. La drept vorbind, de ce a început Iehova să creeze? Nu pentru că era singur și avea nevoie de companie. Iehova este complet în sine și nu are nevoie de nimic de la nimeni. Însă iubirea sa, o calitate activă, l-a  făcut să dorească să împartă bucuriile vieții cu creaturi inteligente, care pot să prețuiască acest dar. „Începutul creației lui Dumnezeu” a fost Fiul său unic-născut. (Revelația 3:14) Apoi Iehova l-a folosit pe acest Meșter pentru a aduce în existență toate celelalte lucruri, începând cu îngerii. (Iov 38:4, 7; Coloseni 1:16) Binecuvântate cu libertate, inteligență și sentimente, aceste creaturi spirituale puternice aveau ocazia, la rândul lor, să lege relații strânse, atât între ele, cât și, mai presus de toate, cu Iehova Dumnezeu. (2 Corinteni 3:17) Astfel, îngerii au iubit pentru că mai întâi au fost iubiți.

20, 21. Ce dovezi au avut Adam și Eva că Iehova îi iubea, totuși cum au reacționat ei?

²⁰ Același lucru se poate spune și despre omenire. De la început, Adam și Eva au fost înconjurați de iubire. Oriunde își îndreptau privirile în locuința lor paradiziacă din Eden, puteau vedea dovezi ale iubirii Tatălui lor față de ei. Să remarcăm ce spune Biblia: „Iehova Dumnezeu a făcut o grădină în Eden, spre răsărit, și l-a pus acolo pe omul pe care îl crease”. (Geneza 2:8) Ai vizitat vreodată o grădină sau un parc de o frumusețe aparte? Ce ți-a plăcut cel mai mult? Lumina care se strecura prin frunzișul unei bolți umbroase? Uluitoarea explozie de culori dintr-un strat de flori? Susurul blând al unui pârâiaș, cântecul zglobiu al păsărelelor și zumzetul insectelor? Sau, poate, parfumul florilor, al fructelor sau al copacilor? Totuși, nicio grădină de astăzi nu se poate compara cu cea din Eden. De ce?

²¹ Acea grădină a fost plantată de însuși Iehova! Trebuie să fi fost neasemuit de frumoasă. Acolo se găseau tot felul de pomi cu un aspect plăcut și cu fructe delicioase. Grădina era bine udată, era întinsă și plină cu animale de o diversitate încântătoare. Adam și Eva aveau tot ce le trebuia pentru a duce o viață plină și fericită, pe lângă munca satisfăcătoare și compania perfectă de care se bucurau. Iehova le-a arătat primul iubire, iar ei aveau toate motivele să răspundă la fel. Totuși, nu  s-a întâmplat așa. În loc să asculte cu iubire de Tatăl lor ceresc, ei au dat dovadă de egoism și s-au răzvrătit. (Geneza, capitolul 2)

22. Cum a demonstrat răspunsul lui Iehova la răzvrătirea din Eden că iubirea sa este loială?

²² Cât de dureroasă trebuie să fi fost pentru Iehova această răzvrătire! Dar s-a umplut de amărăciune inima sa iubitoare? Nu, întrucât „iubirea sa loială ține veșnic”. (Psalmul 136:1) De aceea, imediat el și-a propus să ia măsuri iubitoare pentru a-i răscumpăra pe toți urmașii lui Adam și ai Evei a căror inimă era înclinată spre dreptate. După cum am văzut, una dintre aceste măsuri a fost jertfa de răscumpărare a Fiului său iubit, care l-a costat enorm pe Tatăl nostru ceresc. (1 Ioan 4:10)

23. Care este unul dintre motivele pentru care Iehova este „fericitul Dumnezeu” și la ce întrebare importantă se va răspunde în capitolul următor?

²³ Într-adevăr, Iehova a luat inițiativa de a arăta iubire față de omenire de la bun început. În nenumărate feluri, „el ne-a iubit primul”. Întrucât iubirea promovează armonia și bucuria, nu este de mirare că Iehova este descris ca fiind ‘fericitul Dumnezeu’. (1 Timotei 1:11) Totuși, se ridică o întrebare foarte importantă: Ne iubește Iehova în mod individual? Următorul capitol va analiza această problemă.