De ce putem avea încredere în Biblie
1. Exactitate istorică
Ne-ar fi greu să avem încredere într-o carte care conţine inexactităţi, nu-i aşa? Să presupunem că citiţi într-o carte de istorie modernă că al Doilea Război Mondial a avut loc în secolul al XIX-lea sau că preşedintele Statelor Unite este un rege. Oare astfel de inexactităţi nu v-ar determina să puneţi sub semnul întrebării informaţiile din întreaga carte?
TOŢI cei care au încercat să conteste exactitatea istorică a Bibliei au eşuat, întrucât Biblia face referire la oameni reali şi la evenimente reale.
Oameni.
Criticii Bibliei au pus la îndoială existenţa lui Ponţiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii care ‘l-a dat pe Isus să fie ţintuit’ (Matei 27:1–26). În 1961, în portul mediteranean Cezareea, a fost descoperită o piatră care atestă că Pilat a fost odinioară conducătorul Iudeii.
Înainte de 1993, nu exista nicio dovadă extrabiblică potrivit căreia David, tânărul şi curajosul păstor care a devenit ulterior regele Israelului, ar fi fost un personaj istoric. Totuşi, în acel an, în nordul Israelului, arheologii au scos la lumină o piatră de bazalt , datând din secolul al IX-lea î.e.n. Potrivit specialiştilor, pe ea sunt inscripţionate cuvintele „Casa lui David“ şi „regele Israelului“.
Evenimente.
Până nu demult, numeroşi erudiţi puneau la îndoială acurateţea relatării biblice referitoare la războiul dintre Edom şi Israel, purtat pe vremea lui David (2 Samuel 8:13, 14). Potrivit opiniei lor, Edomul era la acea vreme o comunitate primitivă de păstori. Nu era încă destul de puternică şi nici suficient de organizată ca să constituie o ameninţare pentru Israel. Totuşi, săpături arheologice recente au dezvăluit că „Edomul era un popor foarte dezvoltat cu mai multe secole înainte [decât se credea] — fapt ce reiese şi din Biblie“, se arată într-un articol din revista Biblical Archaeology Review.
Titluri corecte.
În cele 16 veacuri de-a lungul cărora a fost scrisă Biblia, pe scena lumii s-au perindat mulţi conducători. Însă ori de câte ori face referire la un conducător, Biblia foloseşte titlul corect. De pildă, cu privire la Irod Antipa, ea foloseşte corect termenul „tetrarh“, iar cu privire la Gallio, termenul „proconsul“ (Luca 3:1; Faptele 18:12). Ezra 5:6 vorbeşte despre Tatenai, guvernatorul provinciei persane „de dincolo de Fluviu“, adică de Eufrat. O monedă care datează din secolul al IV-lea î.e.n. conţine cuvinte asemănătoare, spunând despre guvernatorul persan Mazaeus că este conducătorul provinciei „de dincolo de Fluviu“.
Exactitatea unor detalii aparent minore nu este o chestiune lipsită de importanţă. De vreme ce scriitorii Bibliei au fost atenţi chiar şi la cele mai mici detalii, nu ar fi logic să avem încredere şi în celelalte lucruri pe care le-au scris?