ÎN 1953, doi specialişti în biologie moleculară, James Watson şi Francis Crick, au făcut publică o descoperire de importanţă majoră în înţelegerea ştiinţifică a vieţii: structura de dublu helix a ADN-ului. * Molecula, de forma unui filament spiralat, care se găseşte în nucleul majorităţii celulelor, conţine informaţii codificate, sau „scrise”, făcând din celule adevărate biblioteci vii! Această descoperire uimitoare a reprezentat începutul unei noi ere a biologiei. Dar cărui scop servesc informaţiile „scrise” în celule? Şi, mai curios, cum au ajuns ele acolo?

V-aţi întrebat vreodată cum se dezvoltă un copac dintr-o sămânţă sau cum se dezvoltă un om dintr-un ovul fecundat? Cum aţi moştenit anumite trăsături de personalitate? Răspunsurile au legătură cu informaţia conţinută de ADN.

Aproape toate celulele au ADN, molecule complexe care seamănă cu nişte scări lungi, răsucite. În genomul uman – totalitatea materialului nostru genetic – , scările au aproximativ trei miliarde de „trepte” chimice. Oamenii de ştiinţă numesc aceste trepte perechi de baze, deoarece fiecare treaptă este alcătuită din două substanţe chimice. În total, există patru astfel de substanţe. Folosind prima literă a fiecăreia dintre ele, acestea sunt abreviate A, C, G şi T, un alfabet simplu cu doar patru litere. * În 1957, Crick a afirmat că informaţiile codificate sunt date de secvenţa liniară a treptelor chimice. În anii ’60 ai secolului trecut, codul a început să fie descifrat.

Informaţiile, indiferent că sunt sub formă de imagini, sunete sau cuvinte, pot fi stocate şi procesate în multe feluri. Calculatoarele, de exemplu, realizează acest lucru pe cale digitală. Celulele vii stochează şi procesează informaţiile pe cale chimică, compusul de bază fiind ADN-ul. Acesta este transmis în momentul diviziunii celulare şi al reproducerii organismelor, capacităţi indispensabile vieţii.

Cum folosesc celulele informaţiile? Gândiţi-vă la ADN ca la o serie de reţete, fiecare implicând procese ce se desfăşoară în etape succesive. La rândul lor, etapele sunt descrise în termeni precişi. Însă, în loc de o prăjitură sau o tartă, rezultatul final poate fi o varză sau o vacă. În celulele vii, desigur,  procesele sunt complet automatizate, ceea ce sporeşte nivelul de complexitate şi de rafinament.

Informaţia genetică este stocată atât timp cât este necesar, probabil pentru a înlocui celulele îmbătrânite sau bolnave cu unele noi, sănătoase, sau pentru a transmite trăsături urmaşilor. Ce volum de informaţii conţine ADN-ul? Să luăm ca exemplu unul dintre cele mai mici organisme, bacteria. Cercetătorul german Bernd-Olaf Küppers a spus: „Transcris în limbaj uman, textul molecular care descrie formarea celulei bacteriene ar umple o carte de aproximativ o mie de pagini”. David Deamer, profesor de chimie, a afirmat, pe bună dreptate: „Până şi cea mai simplă formă de viaţă este de o complexitate uluitoare!”. Ce se poate spune, în schimb, despre genomul uman? „Ar umple o bibliotecă cu câteva mii de volume”, a precizat Küppers.

A numi scrierea din ADN „limbaj genetico-molecular” nu e o „simplă metaforă”, a spus Küppers. El a adăugat: „La fel ca limbajul uman, limbajul genetico-molecular are o dimensiune sintactică”. Simplu spus, ADN-ul are o „gramatică”, sau un set de reguli, care reglementează cu stricteţe modul în care instrucţiunile sunt compuse şi respectate.

„Cuvintele” şi „propoziţiile” din ADN alcătuiesc diferite „reţete” care stabilesc producerea de proteine şi de alte substanţe care formează elementele constitutive ale diferitelor celule ce alcătuiesc corpul. De exemplu, „reţeta” poate dicta producerea de celule osoase, musculare, nervoase sau epidermice. Biologul evoluţionist Matt Ridley a scris: „Filamentul de ADN este informaţia, un mesaj scris într-un cod de substanţe chimice, câte una pentru fiecare literă. Deşi pare prea frumos ca să fie adevărat, codul s-a dovedit a fi scris într-un mod pe care îl putem înţelege”.

Într-o rugăciune adresată lui Dumnezeu, scriitorul biblic David a spus: „Ochii tăi m-au văzut când eram doar un embrion şi în cartea ta au fost aşternute în scris toate părţile lui” (Psalmul 139:16). Evident, David a folosit un limbaj poetic. Totuşi, ideea transmisă a fost corectă, exactitatea fiind o caracteristică a scriitorilor Bibliei. Niciunul dintre ei nu a fost influenţat  de ideile fanteziste din folclorul sau mitologia popoarelor antice (2 Samuel 23:1, 2; 2 Timotei 3:16).

Deseori, când oamenii de ştiinţă explică un mister, ei nu fac altceva decât să dea peste alt mister. La fel s-a întâmplat şi în cazul ADN-ului. Când s-a înţeles că ADN-ul conţine informaţii codificate, oamenii raţionali s-au întrebat: „Cum a ajuns informaţia acolo?”. Desigur, niciun om nu a văzut cum s-a format prima moleculă de ADN. Aşadar, trebuie să tragem singuri concluziile. Totuşi, ele nu trebuie să fie simple speculaţii. Gândiţi-vă la următoarele exemple.

• În 1999, în Pakistan s-au găsit fragmente dintr-un vas de lut foarte vechi, care aveau pe ele semne, sau simboluri, neobişnuite. Semnele nu au fost descifrate nici până în prezent. Cu toate acestea, ele îi sunt atribuite omului.

• La câţiva ani după ce Watson şi Crick au descoperit structura ADN-ului, doi fizicieni şi-au propus să caute semnale radio codificate venite din spaţiu. Astfel, s-a dat startul căutării inteligenţei extraterestre.

De ce am adus în discuţie aceste exemple? Oamenii atribuie unei surse inteligente informaţia, fie că aceasta este sub forma unor simboluri pe lut, fie că este sub forma unor semnale din spaţiu. Ei nu trebuie să vadă cum ia naştere informaţia pentru a ajunge la această concluzie. Totuşi, când a fost descoperit cel mai sofisticat cod cunoscut vreodată de om – codul chimic al vieţii – , mulţi nu au mai aplicat acest raţionament şi au pus ADN-ul pe seama unor procese nedirijate. Este logică concluzia? Denotă ea consecvenţă? Este ştiinţifică? Mulţi oameni de ştiinţă reputaţi răspund negativ. Printre aceştia se numără dr. Gene Hwang şi profesor Yan-Der Hsuuw. Remarcaţi observaţiile lor.

Dr. Gene Hwang studiază baza matematică a geneticii. În trecut, a crezut în evoluţie, însă, în urma cercetărilor sale, şi-a schimbat punctul de vedere. „Studiul geneticii oferă o înţelegere amplă asupra mecanismelor vieţii. Graţie acestei înţelegeri, nu pot să am decât o admiraţie deosebită faţă de înţelepciunea Creatorului”, a declarat el pentru revista Treziţi-vă!.

Profesor Yan-Der Hsuuw este directorul centrului de cercetare embrionară din cadrul Facultăţii de Ştiinţe şi Tehnologie a Universităţii Naţionale Pingtung din Taiwan. Şi el a crezut cândva în evoluţie, aceasta până când cercetările l-au condus spre altă concluzie. Iată ce a spus el cu privire la diviziunea celulară şi la specializarea celulelor: „Un anumit tip de celule trebuie produse într-o anumită ordine şi într-un anumit loc. Mai întâi, ele se grupează formând ţesuturi, care, la rândul lor, se grupează formând organe şi membre. Niciun inginer din  lumea asta n-ar putea să scrie vreodată instrucţiunile pentru un astfel de proces! Totuşi, instrucţiunile pentru dezvoltarea embrionului sunt scrise cu măiestrie în ADN. Când mă gândesc la frumuseţea întregului proces, sunt şi mai convins că viaţa a fost creată de Dumnezeu”.

Da, dacă vrem să fim corecţi! În cazul în care Dumnezeu a creat viaţa, atunci el merită laudele, nu evoluţia (Revelaţia 4:11). În plus, dacă suntem lucrarea unui Creator atotînţelept, atunci existăm cu un scop. Lucrurile nu ar sta astfel dacă viaţa ar fi rezultatul unor procese nedirijate. *

Într-adevăr, oamenii raţionali tânjesc după răspunsuri care să îi satisfacă. „Căutarea sensului vieţii este principala forţă motivaţională a omului”, a spus Viktor Frankl, profesor de neurologie şi psihiatrie. Cu alte cuvinte, avem o sete spirituală pe care căutăm să ne-o satisfacem, sete care se explică doar dacă am fost creaţi de Dumnezeu. Dar, dacă suntem cu adevărat creaţia lui Dumnezeu, ne-a pus el la dispoziţie şi mijloacele necesare pentru a ne satisface necesităţile spirituale?

Isus Cristos a răspuns la această întrebare când a spus: „Omul să nu trăiască numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Iehova [Dumnezeu]” (Matei 4:4). Cuvintele lui Iehova, care se găsesc în Biblie, au potolit setea spirituală a milioane de oameni, dând sens vieţii lor şi oferindu-le o speranţă de viitor (1 Tesaloniceni 2:13). Ne dorim ca Biblia să acţioneze astfel şi în viaţa voastră. Această carte unică merită atenţia voastră!