DORIS * a fost șocată când a aflat că soțul ei, Wesley, de numai 54 de ani, a fost diagnosticat cu o tumoare cerebrală agresivă. Medicii i-au spus că mai avea de trăit doar câteva luni. Doris își amintește: „Nu-mi venea să cred. Săptămâni la rând am fost năucă. Mă simțeam de parcă această nenorocire i se întâmpla altcuiva, nu nouă. M-a luat complet prin surprindere”.

Reacția lui Doris este firească. Din nefericire, oricine poate afla în orice moment că are o boală terminală. Multe persoane merită laude pentru că se îngrijesc de bunăvoie de cineva drag care suferă de o boală în fază terminală. Însă acest lucru se dovedește a fi o adevărată provocare. Ce pot face membrii familiei pentru a se îngriji și a-i aduce mângâiere cuiva drag care se află în ultimul stadiu al unei boli? Cum pot face față sentimentelor copleșitoare cei care oferă îngrijire? Pe măsură ce momentul final se apropie, la ce se pot aștepta ei? Pentru început, să vedem de ce îngrijirea unui bolnav în stadiu terminal este o provocare unică în zilele noastre.

Descoperirile medicale au schimbat procesul morții. Cu circa un secol în urmă, chiar și în țările dezvoltate, durata medie de viață era mult mai mică. Oamenii mureau rapid din cauza bolilor infecțioase sau a accidentelor. Întrucât nu oricine putea merge la spital, majoritatea oamenilor erau îngrijiți de familie și mureau acasă.

 În prezent, datorită progreselor din medicină, doctorii pot lupta agresiv împotriva bolilor pentru a prelungi durata de viață. Acum o persoană poate trăi mulți ani cu o boală care în trecut i-ar fi curmat repede viața. Însă, această prelungire a vieții nu reprezintă vindecarea bolii. Pacienții au adesea unele limite din cauza cărora nu își mai pot purta singuri de grijă. Îngrijirea lor devine tot mai dificilă și mai solicitantă.

Ca urmare, majoritatea oamenilor mor într-un spital, nu acasă. Mulți oameni nu înțeleg ce implică etapele dinaintea morții și puțini au văzut vreodată o persoană murind. De aceea, frica de necunoscut poate îngreuna sau chiar împiedica eforturile unei persoane de a se îngriji de un membru al familiei bolnav. Ce poate fi util?

Așa cum am văzut din exemplul lui Doris, multe persoane se simt devastate când află că cineva drag a fost diagnosticat cu o boală incurabilă. În pofida neliniștii, a fricii și a suferinței, ce te poate ajuta să te pregătești pentru ceea ce urmează? Un slujitor fidel al lui Dumnezeu s-a rugat: „Arată-ne cum să ne numărăm zilele ca să căpătăm o inimă înțeleaptă”. (Psalmul 90:12) Roagă-te sincer ca Iehova Dumnezeu să îți arate cum ‘să-ți numeri zilele’ cu înțelepciune astfel încât să-ți petreci timpul rămas alături de cel drag în cel mai frumos mod posibil.

Acest lucru necesită o bună planificare. Dacă cel bolnav poate să comunice și este dispus să discute despre această problemă, ar fi înțelept să-l întrebi cine ar vrea să ia decizii în locul lui când nu va mai putea decide personal. O discuție deschisă despre dorința lui de a fi resuscitat, spitalizat sau supus anumitor proceduri medicale poate reduce neînțelegerile și sentimentele de vinovăție ale membrilor familiei care sunt nevoiți să ia o decizie în numele lui. Discutarea din timp a acestor chestiuni le va permite membrilor familiei să se concentreze asupra îngrijirii bolnavului. Biblia spune: „Planurile eșuează unde nu există o discuție confidențială”. (Proverbele 15:22)

De obicei, rolul principal al unui îngrijitor este să ofere mângâiere și ajutor. O persoană aflată pe moarte trebuie asigurată că este iubită și că nu este singură. Cum poți face aceasta? Citește-i sau cântă-i celui bolnav ceva ce îi place și îl încurajează. Mulți se simt bine când un membru al familiei îi ține de mână și le vorbește cu blândețe.

De multe ori este bine să îi spui cine a venit în vizită. Într-un raport se afirmă: „Se pare că auzul  este ultimul dintre cele cinci simțuri care se pierde. Chiar dacă [bolnavii] par să doarmă, ei pot să audă foarte bine. Așadar, nu spuneți de față cu ei lucruri pe care nu le-ați spune când sunt treji”.

Dacă e posibil, rugați-vă împreună. Biblia arată că, într-o anumită ocazie, apostolul Pavel și tovarășii lui au trecut prin încercări extreme și nu erau siguri dacă aveau să supraviețuiască. Ce ajutor au căutat ei? Pavel le-a spus colaboratorilor săi că îi pot ajuta ‘prin rugăciunile lor’. (2 Corinteni 1:8-11, Cornilescu, 1996) Rugăciunile rostite din inimă într-o perioadă foarte stresantă sunt de mare ajutor.

Chiar și ideea morții unei persoane dragi provoacă multă suferință. Acest lucru nu ne surprinde, deoarece moartea nu este ceva natural. Nu am fost creați să acceptăm moartea ca pe o parte firească a vieții. (Romani 5:12) Cuvântul lui Dumnezeu numește moartea un „dușman”. (1 Corinteni 15:26) Așadar, este normal și de înțeles să refuzăm ideea că o persoană dragă va muri.

Totuși, anticipând ceea ce s-ar putea întâmpla, membrii familiei își vor putea ține sub control temerile și se vor putea concentra la lucrurile care aduc mângâiere. Chenarul „ Ultimele săptămâni de viață” prezintă câteva situații la care te poți aștepta. Desigur, nu toate simptomele descrise aici apar la toți bolnavii. Totuși, majoritatea dintre ei au unele dintre aceste simptome, însă nu neapărat în ordinea prezentată.

După moartea unei persoane dragi este înțelept să contactezi un prieten apropiat care a fost de acord, în prealabil, să te ajute. Îngrijitorii și membrii familiei ar putea avea nevoie să li se amintească că suferința celui drag s-a sfârșit. Creatorul nostru ne asigură plin de iubire că „cei morți nu sunt conștienți de nimic”. (Eclesiastul 9:5)

Este esențial să îți pui încrederea în Dumnezeu, nu doar pe durata bolii celui drag, ci și când plângi moartea acestuia. Dumnezeu se poate folosi de oameni care să te încurajeze prin cuvinte sau fapte. Doris spune: „Am învățat să nu refuz ajutorul nimănui. De fapt, ajutorul pe care l-am primit ne-a copleșit. Eu și soțul meu am simțit cât se poate de clar că Iehova ne spunea: «Sunt alături de voi ca să treceți și peste asta». Nu voi uita niciodată ajutorul primit”.

Iehova Dumnezeu este Cel mai mare îngrijitor. Creatorul nostru ne înțelege durerea și amărăciunea. El poate și dorește să ne ofere ajutorul și încurajarea necesare pentru a face față situației. Mai mult, el a promis că, în curând, va elimina moartea o dată pentru totdeauna și că va învia miliardele de oameni ce se găsesc în memoria sa. (Ioan 5:28, 29; Revelația 21:3, 4) Atunci, toți vom spune la fel ca apostolul Pavel: „Moarte, unde îți este victoria? Moarte, unde îți este ghimpele?”. (1 Corinteni 15:55)