1. a) De ce este important să luptăm împotriva lui Satan mai ales acum? b) De unde ştim că putem ieşi învingători în lupta împotriva lui Satan?

SATAN poartă război cu rămăşiţa unsă şi cu „alte oi” (Ioan 10:16). În timpul scurt care i-a mai rămas, Diavolul vrea să devoreze cât mai mulţi slujitori ai lui Iehova. (Citeşte Revelaţia 12:9, 12.) Putem ieşi învingători în lupta împotriva lui Satan? Da! Biblia spune: „Împotriviţi-vă Diavolului, iar el va fugi de la voi” (Iac. 4:7).

2, 3. a) Cum îl avantajează pe Satan promovarea ideii că el nu există? b) De unde ştim că Satan este o persoană reală?

² Mulţi iau în râs chiar şi ideea că Satan există. Pentru ei, Satan şi demonii sunt personaje fictive din romane, filme de groază şi jocuri video. Ei consideră că oamenii inteligenţi nu cred în spirite rele. Îl deranjează oare pe Satan faptul că el şi susţinătorii lui invizibili sunt consideraţi personaje de legendă? Puţin probabil. La urma urmei, lui Satan îi este uşor să orbească mintea celor care se îndoiesc de existenţa lui (2 Cor. 4:4). Promovarea ideii că spiritele nu există este doar una dintre multele modalităţi prin care Satan îi înşală pe oameni.

³ Ca slujitori ai lui Iehova, noi nu suntem înşelaţi de Satan. Noi ştim că Diavolul este o persoană reală, deoarece el a fost cel care i-a vorbit Evei prin intermediul unui şarpe (Gen. 3:1-5).  Tot Satan i-a vorbit în mod batjocoritor lui Iehova în legătură cu Iov (Iov 1:9-12). El a fost şi cel care a încercat să-l ispitească pe Isus (Mat. 4:1-10). Iar după naşterea Regatului lui Dumnezeu în 1914, tot Satan a început „să facă război” cu rămăşiţa creştinilor unşi (Rev. 12:17). Acest război continuă şi în prezent, întrucât Satan caută să distrugă credinţa rămăşiţei celor 144 000 şi a altor oi. Pentru a ieşi învingători, trebuie să ne împotrivim lui Satan şi să rămânem tari în credinţă. Acest articol analizează trei modalităţi prin care putem face lucrul acesta.

4. Cum a arătat Satan că este plin de mândrie?

⁴ Satan nu este nici pe departe umil. De fapt, el a avut îndrăzneala de a contesta suveranitatea lui Iehova şi de a se erija în dumnezeu rival. De aceea, Satan este chiar personificarea mândriei şi a înfumurării. Prin urmare, o modalitate de a ne împotrivi lui Satan este aceea de a evita mândria şi de a cultiva umilinţa. (Citeşte 1 Petru 5:5.) Dar ce este mândria? Este ea întotdeauna dăunătoare?

5, 6. a) Este mândria întotdeauna dăunătoare? Explicaţi. b) Ce tip de mândrie este periculoasă şi ce exemple biblice arată lucrul acesta?

⁵ Un dicţionar defineşte mândria drept un „sentiment al demnităţii şi onoarei proprii” şi un „sentiment de mulţumire cauzat de un succes, de o reuşită, de o victorie”, fie a noastră, fie a cuiva apropiat. Nu e nimic rău în asta. Apostolul Pavel le-a spus tesalonicenilor: „Ne mândrim cu voi în congregaţiile lui Dumnezeu pentru perseverenţa şi credinţa voastră în toate persecuţiile voastre şi în necazurile pe care le suportaţi” (2 Tes. 1:4). Aşadar, faptul de a ne bucura pentru realizările altora şi chiar de a ne simţi într-o anumită măsură mândri poate fi benefic. Nu trebuie să ne fie ruşine cu familia, cultura sau zona din care provenim (Fap. 21:39).

⁶ În schimb, există un tip de mândrie care ne poate deteriora relaţiile cu alţii şi ne poate afecta prietenia cu Iehova. Această mândrie ne poate face să ne supărăm şi să respingem un sfat de care avem nevoie, în loc să-l acceptăm cu umilinţă (Ps. 141:5). Acest tip de mândrie este definit drept „atitudine de superioritate nejustificată faţă de alţii” sau sentiment care ne face să credem că suntem mai buni decât semenii noştri. Iehova urăşte acest tip de mândrie, care denotă aroganţă (Ezec. 33:28; Am. 6:8). Dar, în mod sigur, Satan se bucură când vede oameni care se umflă de mândrie, deoarece astfel ei reflectă propria lui aroganţă. Cât de mult trebuie să se fi bucurat el când oameni precum Nimrod, faraonul şi Absalom au căzut victimă mândriei nepotrivite! (Gen. 10:8, 9; Ex. 5:1, 2; 2 Sam. 15:4-6) Mândria a avut un rol şi în decăderea lui Cain. Dumnezeu l-a sfătuit, însă el a fost prea mândru ca să accepte corectarea. Plin de încăpăţânare, el a ignorat avertismentul lui Iehova şi a mers înainte spre dezastru (Gen. 4:6-8).

7, 8. a) Ce este rasismul şi în ce sens poate fi o formă de mândrie? b) Cum ar putea mândria să tulbure pacea congregaţiei?

⁷ În prezent, oamenii manifestă mândrie în multe moduri distructive. Uneori, mândria merge mână-n mână cu rasismul. Rasismul este definit drept prejudecată sau ură faţă de oameni de alte rase ori convingere că oamenii de rase diferite au calităţi şi capacităţi diferite şi că unele rase sunt în sine superioare sau inferioare. Mândria rasială a dus la revolte, la războaie şi chiar la masacre.

⁸ Desigur, astfel de lucruri nu ar trebui să aibă loc în congregaţia creştină. Totuşi,  disputele dintre fraţi, care uneori au la bază mândria, pot ajunge să scape de sub control. După cât se pare, aşa s-a întâmplat în cazul unor creştini din secolul I, cărora Iacov le-a pus următoarea întrebare directă: „De unde vin războaiele şi de unde vin luptele dintre voi?” (Iac. 4:1). Da, sentimentele adânc înrădăcinate de antipatie şi de superioritate ne pot influenţa vorbirea şi acţiunile, cauzându-le altora o durere de nedescris (Prov. 12:18). Este clar, mândria poate tulbura pacea congregaţiei.

9. Cum ne ajută Biblia să combatem rasismul şi alte forme de mândrie nepotrivită? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁹ Dacă avem tendinţa de a ne considera superiori altora, trebuie să ne amintim că „Iehova îi detestă pe toţi cei cu inima mândră” (Prov. 16:5). De asemenea, ar fi bine să ne gândim cum îi privim pe cei de altă rasă, naţionalitate sau cultură. Dacă avem sentimente de mândrie rasială sau naţională, ignorăm faptul că Dumnezeu „a făcut dintr-un singur om toate naţiunile” (Fap. 17:26). Privind lucrurile din această perspectivă, s-ar putea spune că există o singură rasă, deoarece toţi oamenii au un strămoş comun: Adam. De aceea, este absurd să credem că unele rase sunt în sine superioare sau inferioare. O astfel de gândire ar fi pe placul lui Satan, care vrea să distrugă iubirea şi unitatea noastră creştină (Ioan 13:35). Pentru a lupta cu succes împotriva lui Satan, trebuie să evităm orice formă de mândrie nepotrivită (Prov. 16:18).

10, 11. a) De ce ar putea fi uşor să ajungem să iubim lumea? b) Cum a arătat Dima iubire faţă de lume?

¹⁰ Satan este „conducătorul acestei lumi”, iar lumea zace în puterea lui (Ioan 12:31; 1 Ioan 5:19). De aceea, multe dintre lucrurile pe care le promovează această lume sunt contrare normelor Bibliei. Evident, nu orice lucru din lume este rău. Totuşi, ne putem aştepta ca Satan să se folosească de lume ca să ne exploateze dorinţele şi să încerce să ne facă să păcătuim sau să ajungem să iubim lumea şi să neglijăm închinarea la Iehova. (Citeşte 1 Ioan 2:15, 16.)

¹¹ După cât se pare, iubirea faţă de lume i-a afectat şi pe unii creştini din secolul I. De exemplu, Pavel a scris: „Dima m-a părăsit, pentru că a iubit actualul sistem” (2 Tim. 4:10). Biblia nu spune în mod concret ce lucru din lume a iubit Dima. Este posibil ca el să fi început să iubească lucrurile materiale mai mult decât activităţile spirituale şi, din acest motiv, să-l fi părăsit pe Pavel. Dacă aşa s-a întâmplat, Dima a pierdut un privilegiu spiritual extraordinar. Şi pentru ce? I-ar fi putut oferi lumea ceva ce ar fi întrecut binecuvântările pe care i le-ar fi putut da Iehova dacă ar fi rămas alături de Pavel? (Prov. 10:22)

12. În ce moduri am putea cădea victimă ‘puterii amăgitoare a bogăţiilor’?

¹² Ceva asemănător ni s-ar putea întâmpla şi nouă. În calitate de creştini, dorim în mod firesc să ne îngrijim pe plan material de noi şi de familia noastră (1 Tim. 5:8). Ştim că Iehova vrea să ne bucurăm de viaţă, întrucât el i-a creat pe Adam şi pe Eva într-un paradis încântător (Gen. 2:9). Dar Satan ne poate exploata dorinţele folosindu-se de „puterea amăgitoare a bogăţiilor” (Mat. 13:22). Mulţi se gândesc că banii îi vor face fericiţi sau că bunurile materiale sunt cheia succesului. Dacă am avea o astfel de gândire, ne-am înşela amarnic şi am putea ajunge să ne  pierdem bunul cel mai de preţ: prietenia cu Iehova. Isus şi-a avertizat continuatorii: „Nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni, căci fie îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, fie se va alipi de unul şi îl va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi fi sclavi ai lui Dumnezeu şi ai Bogăţiei” (Mat. 6:24). Dacă am fi sclavii Bogăţiei, ar însemna că am încetat să-i slujim lui Iehova. Iar Satan chiar asta vrea! Să nu permitem niciodată ca banii sau lucrurile pe care le putem cumpăra cu aceştia să devină mai importante decât prietenia noastră cu Iehova. Pentru a lupta împotriva lui Satan, trebuie să păstrăm un punct de vedere echilibrat în legătură cu lucrurile materiale. (Citeşte 1 Timotei 6:6-10.)

13. Cum a promovat această lume un punct de vedere deformat despre căsătorie şi relaţiile sexuale?

¹³ O altă capcană a lumii lui Satan este imoralitatea sexuală. În prezent, mulţi oameni consideră că fidelitatea conjugală şi chiar căsătoria sunt restrictive şi demodate. De exemplu, o actriţă celebră a spus: „Indiferent că eşti bărbat sau femeie, e imposibil să fii monogam. Nu cunosc pe nimeni fidel partenerului şi pe nimeni care să-şi dorească asta”. Un actor a afirmat: „Nu sunt sigur dacă e în natura noastră să trăim toată viaţa cu o singură persoană”. Satan se bucură când persoane influente vorbesc negativ despre darul divin al căsătoriei. Desigur, Diavolul nu are niciun interes să susţină instituţia căsătoriei sau să contribuie la reuşita acesteia. De aceea, pentru a lupta cu succes împotriva lui Satan, trebuie să susţinem instituţia divină a căsătoriei.

14, 15. Cum putem evita imoralitatea sexuală?

¹⁴ Indiferent că suntem căsătoriţi sau celibatari, trebuie să ne împotrivim cu toată puterea oricărei forme de imoralitate sexuală. Este uşoară această luptă? Absolut deloc! De exemplu, dacă eşti tânăr, poate îi auzi pe colegii de şcoală lăudându-se cu aventurile lor sexuale sau cu sextingul, o practică considerată în unele ţări echivalentă cu distribuirea pornografiei infantile. Biblia spune: „Cine practică fornicaţia păcătuieşte împotriva propriului corp” (1 Cor. 6:18). Multă suferinţă şi multe decese au fost rezultatul răspândirii bolilor transmisibile sexual. În plus, majoritatea tinerilor necăsătoriţi care şi-au pierdut virginitatea spun că regretă lucrul acesta. Adevărul cu privire la relaţiile sexuale imorale este foarte diferit de ceea ce prezintă industria divertismentelor, care vrea să-i facă pe oameni să creadă că încălcarea legilor divine nu are nicio consecinţă. O astfel de gândire îi face pe oameni să cadă victimă ‘puterii amăgitoare a păcatului’ (Evr. 3:13).

¹⁵ Dar ce poţi face dacă te lupţi cu tentaţia de a comite imoralitate sexuală? Recunoaşte că ai această slăbiciune (Rom. 7:22, 23). Roagă-te lui Dumnezeu pentru putere (Filip. 4:6, 7, 13). Evită situaţiile care ar putea duce la imoralitate (Prov. 22:3). Iar când apare o tentaţie, respinge-o fără întârziere (Gen. 39:12).

16. Cum a reacţionat Isus când a fost ispitit de Satan şi ce putem învăţa din exemplul său?

¹⁶ Isus ne-a lăsat un exemplu remarcabil în ce priveşte respingerea ispitelor. El nu s-a lăsat înşelat de promisiunile lui Satan şi nici n-a avut nevoie să stea să cântărească avantajele şi dezavantajele. Dimpotrivă, el a răspuns imediat: „Este scris”. (Citeşte Matei 4:4-10.) Isus cunoştea Cuvântul lui Dumnezeu, iar lucrul acesta l-a ajutat să acţioneze prompt şi să citeze din Scripturi când s-a confruntat cu ispite. Pentru a lupta cu succes împotriva  lui Satan, nu trebuie să cedăm tentaţiei de a comite imoralitate sexuală (1 Cor. 6:9, 10).

17, 18. a) Ce arme mai are Satan în arsenalul său şi de ce nu ar trebui să ne surprindă acest lucru? b) Ce se va întâmpla cu Satan şi cum ne ajută cunoaşterea acestui adevăr să perseverăm?

¹⁷ Mândria, materialismul şi imoralitatea sexuală sunt doar trei dintre armele lui Satan. Dar el mai are multe arme. De exemplu, unii slujitori ai lui Iehova se confruntă cu opoziţie din partea membrilor familiei, sunt ridiculizaţi de colegii de şcoală sau trăiesc în zone unde lucrarea de predicare este restricţionată. Astfel de greutăţi nu ne surprind, deoarece Isus şi-a avertizat continuatorii: „Veţi fi urâţi de toţi oamenii din cauza numelui meu. Dar cine va persevera până la sfârşit, acela va fi salvat” (Mat. 10:22).

¹⁸ Cum putem lupta cu succes împotriva lui Satan? Isus le-a spus discipolilor săi: „Prin perseverenţa voastră vă veţi câştiga sufletele” (Luca 21:19). Nimic din ce ne-ar putea face oamenii nu este iremediabil. Nimeni nu ne poate răpi preţioasa prietenie cu Dumnezeu, decât dacă noi permitem lucrul acesta (Rom. 8:38, 39). Nici chiar moartea slujitorilor lui Iehova nu constituie o victorie pentru Satan, deoarece Iehova se va îngriji ca ei să fie înviaţi! (Ioan 5:28, 29) În schimb, viitorul lui Satan este cu adevărat sumbru. După distrugerea acestui sistem rău, Satan va fi aruncat în abis pentru 1 000 de ani (Rev. 20:1-3). La sfârşitul Domniei de O Mie de Ani a lui Isus, Satan va fi „dezlegat din închisoarea lui” pentru puţin timp şi va încerca pentru ultima oară să-i înşele pe oamenii perfecţi. După aceea, Diavolul va fi distrus (Rev. 20:7-10). Chiar dacă pe Satan îl aşteaptă distrugerea, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre noi. Aşadar, să ne împotrivim lui Satan, tari în credinţă! Da, putem lupta cu succes împotriva lui Satan!