RUT se aşază în genunchi lângă spicele de orz pe care le-a strâns pe parcursul zilei. Peste ogoarele din jurul Betleemului se lasă seara. Mulţi lucrători se îndreaptă deja spre poarta acestui orăşel aflat pe coama unui deal. Rut este, fără îndoială, foarte obosită deoarece a început lucrul dis-de-dimineaţă. Însă ea nu se opreşte. Continuă să lucreze, bătând spicele pentru a separa boabele. Chiar dacă munca a fost istovitoare, pentru Rut aceasta a fost o zi bună, mai bună decât şi-ar fi putut imagina.

Începea, în sfârşit, să se schimbe în bine situaţia acestei văduve tinere? Ea hotărâse să o urmeze pe soacra ei, Naomi, jurând că va rămâne alături de ea şi că Iehova, Dumnezeul lui Naomi, va fi şi Dumnezeul ei. Cele două văduve au părăsit Moabul şi au venit la Betleem. În scurtă vreme, Rut, moabita, a aflat că Legea lui Iehova conţinea prevederi în folosul săracilor, inclusiv al străinilor, prevederi care le permiteau să-şi păstreze demnitatea. * De asemenea, ea a văzut că în poporul lui Iehova, care trăia sub Lege şi fusese învăţat potrivit acesteia, existau oameni cu o bună spiritualitate. Unii dintre ei i-au arătat bunătate într-un mod care i-a alinat inima plină de durere.

O astfel de persoană a fost Boaz, bărbatul în vârstă şi bogat de pe ale cărui ogoare a cules ea spice. El a manifestat un interes părintesc faţă de Rut. Ea nu putea să nu se bucure în sinea ei când îşi amintea cuvintele pline de bunătate cu care a lăudat-o Boaz pentru că se îngrijea de vârstnica Naomi şi pentru că alesese să caute refugiu ‘sub aripile’ adevăratului Dumnezeu, Iehova (Rut 2:11–13).

Probabil că Rut şi-a pus unele întrebări cu privire la viaţa care îi stătea înainte. Era o străină; în plus, era săracă, fără soţ şi fără copii. Cum avea să câştige suficienţi bani pentru a se îngriji de ea şi de Naomi în anii ce urmau? Aveau să se descurce numai cu ce culegea ea la seceriş? Şi cine avea să se îngrijească de ea la bătrâneţe? Este firesc să fi fost frământată de astfel de gânduri. Astăzi, când ne confruntăm cu dificultăţi economice, mulţi se luptă  cu îngrijorări asemănătoare. Văzând cum a ajutat-o pe Rut credinţa să treacă prin încercări, vom descoperi multe aspecte în care ea este un exemplu demn de imitat.

Când termină de bătut spicele şi de strâns boabele, Rut îşi dă seama că are aproximativ o efă, sau 22 de litri, de orz. Se pare că acesta cântărea în jur de 14 kilograme! Apoi, ea pune orzul într-o pânză pe care probabil o leagă, o pune pe cap şi porneşte spre Betleem la lăsarea întunericului (Rut 2:17).

Naomi se bucură să o vadă pe scumpa ei noră şi este probabil plăcut surprinsă când vede cât orz a adus. În plus, Rut a adus ce rămăsese din hrana oferită de Boaz lucrătorilor şi, astfel, ele mănâncă împreună. Naomi o întreabă: „Unde ai strâns astăzi spice? Unde ai lucrat? Binecuvântat să fie cel ce s-a uitat la tine!“ (Rut 2:19). Naomi era atentă la ce se întâmpla; ea s-a gândit că Rut n-ar fi avut atât de multe cereale dacă n-ar fi ajutat-o cineva.

Ele încep să vorbească, iar Rut îi povesteşte lui Naomi despre bunătatea pe care i-o arătase Boaz. Impresionată, Naomi spune: „Binecuvântat să fie de Iehova, care n-a părăsit bunătatea sa iubitoare faţă de cei vii şi faţă de cei morţi!“ (Rut 2:20). Ea considera că bunătatea manifestată de Boaz provenea de la Iehova, care îi impulsionează pe slujitorii săi să fie generoşi şi promite că-i va răsplăti pentru bunătatea pe care o manifestă (Proverbele 19:17). *

Naomi o îndeamnă pe Rut să accepte oferta lui Boaz de a strânge în continuare spice de pe ogoarele lui şi de a sta aproape de slujitoarele lui, ca să nu o necăjească secerătorii. Rut îi ascultă sfatul. De asemenea, ea continuă ‘să locuiască cu soacra ei’ (Rut 2:22, 23). Din aceste cuvinte reiese o dată în plus cea mai de seamă calitate a lui Rut: iubirea loială. Exemplul ei ne îndeamnă să ne întrebăm dacă preţuim legăturile de familie, susţinându-i cu loialitate pe cei dragi şi ajutându-i la nevoie. Iehova observă întotdeauna manifestările de iubire loială.

S-ar putea spune, oare, că Naomi şi Rut nu erau o familie în adevăratul sens al cuvântului? În unele culturi se consideră că o familie „adevărată“ trebuie să fie alcătuită din soţ, soţie, fiu, fiică, bunici şi aşa mai departe. Dar exemplul lăsat de Naomi şi Rut ne aminteşte că slujitorii lui Iehova îşi pot deschide inima şi pot face ca şi în familiile mici, din care lipsesc unii membri, să domnească afecţiunea, bunătatea şi iubirea. Vă preţuiţi familia? Isus le-a amintit continuatorilor săi că însăşi congregaţia creştină poate fi o familie pentru cei singuri (Marcu 10:29, 30).

De la secerişul orzului, care avea loc prin aprilie, până la secerişul grâului, care avea loc prin iunie, Rut a continuat să adune spice de pe ogoarele lui Boaz. Pe măsură ce săptămânile trec, fără îndoială că Naomi se gândeşte tot mai mult ce poate să facă pentru draga ei noră. Când se aflau în Moab, Naomi a fost sigură că n-ar fi putut să o ajute pe Rut să-şi găsească un soţ (Rut 1:11–13). Acum însă, ea începe să vadă altfel lucrurile. Naomi îi spune lui Rut: „Fiica mea, nu trebuie oare să-ţi caut un loc de odihnă?“ (Rut 3:1). În timpul acela, se obişnuia ca părinţii să le găsească copiilor lor parteneri de căsătorie, iar Rut devenise o adevărată fiică pentru Naomi. De aceea, Naomi dorea să-i găsească lui Rut „un loc de odihnă“, expresie ce se referă la siguranţa şi ocrotirea pe care le aducea faptul de a avea un soţ şi o locuinţă. Dar ce putea să facă Naomi?

Când Rut a amintit prima dată de Boaz, Naomi a zis: „Omul acesta ne este rudă. Este unul dintre răscumpărătorii noştri“ (Rut 2:20).  Ce însemna aceasta? Legea pe care le-o dăduse Dumnezeu israeliţilor conţinea prevederi iubitoare pentru familiile care se confruntau cu dificultăţi din cauza sărăciei sau a morţii unuia dintre membrii lor. Dacă o femeie rămânea văduvă fără să aibă copii, ea era îndurerată mai ales pentru că numele soţului ei, descendenţa lui, erau şterse, pierdute pentru totdeauna. Însă Legea lui Dumnezeu îi permitea fratelui acelui bărbat să se căsătorească cu văduva, pentru ca ea să poată da naştere unui urmaş care să ducă mai departe numele soţului ei decedat şi care să se îngrijească de proprietăţile familiei (Deuteronomul 25:5–7). *

Naomi îi explică lui Rut cum hotărâse să aranjeze această căsătorie. Cât de surprinsă trebuie să fie Rut de ceea ce îi spune soacra ei! Probabil că Rut încă nu cunoştea bine Legea Israelului şi multe dintre obiceiurile israeliţilor îi erau, fără îndoială, străine. Însă ea o respectă pe Naomi atât de mult, încât ascultă cu atenţie fiecare cuvânt. Naomi o sfătuieşte să facă ceva ce părea ciudat sau jenant, ba chiar putea fi umilitor. Totuşi, Rut acceptă. Ea spune cu umilinţă: „Voi face tot ce-mi spui“ (Rut 3:5).

Uneori, tinerilor le este greu să asculte sfatul celor în vârstă, care au mai multă experienţă. Poate consideră că persoanele în vârstă nu înţeleg prea bine dificultăţile şi problemele cu care se confruntă ei. Exemplul de umilinţă al lui Rut ne aminteşte că, dacă ascultăm sfaturile înţelepte ale celor în vârstă care ne iubesc şi ne vor binele, vom fi răsplătiţi din plin. Dar ce sfat i-a dat Naomi lui Rut? Şi a fost Rut într-adevăr răsplătită pentru că l-a ascultat?

În aceeaşi seară, Rut merge la aria de treierat, o suprafaţă netedă şi bătătorită, unde mai mulţi agricultori îşi duceau cerealele pentru a le treiera şi a le vântura. Locul respectiv se afla de obicei pe coasta sau pe coama unui deal, unde, după-amiaza târziu şi la lăsarea serii, vântul sufla cu putere. Pentru a îndepărta pleava şi paiele, oamenii aruncau cerealele treierate în bătaia vântului cu ajutorul unor furci mari sau a unor lopeţi. Astfel, pleava, fiind uşoară, era luată de vânt, iar boabele, fiind grele, cădeau pe arie.

Rut se uită discret cum, odată cu lăsarea serii, lucrătorii îşi încheie munca şi se pregătesc să se odihnească. Boaz supraveghease vânturatul cerealelor sale; se strânsese o grămadă mare de boabe. După ce mănâncă pe săturate, el se culcă la o margine a grămezii. Se pare că oamenii obişnuiau să facă acest lucru pentru a-şi păzi preţioasa recoltă de hoţi şi de jefuitori. Rut vede că Boaz se pregăteşte să se culce. Sosise timpul să pună în aplicare planul lui Naomi.

Rut se îndreaptă încet spre Boaz, care doarme adânc. În timp ce se apropie, inima îi bate cu putere. Şi, întocmai cum îi spusese Naomi, ea se apleacă, îi dezveleşte picioarele şi se culcă la picioarele lui. Apoi aşteaptă. Timpul trece foarte greu. Lui Rut trebuie să i se fi părut o eternitate. În cele din urmă, pe la miezul nopţii, Boaz începe să se mişte. Tremurând de frig, el se apleacă în faţă, probabil pentru a-şi acoperi din nou picioarele. Dar simte că acolo este cineva. Relatarea spune: „Şi iată că o femeie era culcată la picioarele lui!“ (Rut 3:8).

„Cine eşti?“, întreabă el. Rut îi răspunde, probabil cu un tremur în glas: „Sunt Rut, sclava ta. Întinde-ţi poalele veşmântului peste sclava ta, căci eşti răscumpărător“ (Rut 3:9). Unii comentatori din zilele noastre au sugerat că acţiunile şi cuvintele lui Rut au avut o conotaţie sexuală. Dar ei ignoră două lucruri. În primul rând, Rut a acţionat potrivit obiceiurilor vremii, dintre care multe nu mai există în prezent. De aceea, ar fi o greşeală să privim acţiunile lui Rut prin prisma normelor morale degradate de astăzi. În al doilea rând, modul în care a reacţionat Boaz arată clar că el a considerat conduita lui Rut ca fiind castă şi demnă de laudă.

Boaz îi vorbeşte şi, cu siguranţă, tonul blând şi plăcut al vocii lui o linişteşte pe Rut. El îi spune: „Binecuvântată să fii de Iehova, fiica mea! Tu ai arătat mai multă bunătate iubitoare la sfârşit decât la început, căci nu ai umblat după tineri, fie ei săraci sau bogaţi“ (Rut 3:10). Expresia „la început“ se referea la iubirea loială arătată de Rut prin faptul că a venit cu Naomi în Israel şi i-a purtat de grijă. Expresia „la sfârşit“ se referea la acţiunile lui Rut în legătură cu Boaz. El a remarcat faptul că o tânără ca Rut ar fi putut cu uşurinţă să-şi caute un soţ printre bărbaţii mai tineri, indiferent că erau bogaţi sau săraci. Dar ea dorea să-i facă bine nu numai lui Naomi, ci şi soţului decedat al acesteia, să-i păstreze numele în ţara lui natală. Nu este greu de înţeles de ce Boaz a fost impresionat de altruismul acestei femei tinere.

Boaz continuă: „Acum, fiica mea, nu te teme. Voi face pentru tine tot ce spui, fiindcă toţi cei de la poarta poporului meu ştiu că eşti o femeie minunată“ (Rut 3:11). El este încântat de perspectiva de a se căsători cu Rut; probabil că nu a fost foarte surprins că i s-a cerut să fie răscumpărătorul ei. Însă Boaz este un om drept şi nu se grăbeşte să acţioneze ţinând cont doar de preferinţele lui. El îi spune lui Rut că mai este un răscumpărător, o rudă mai apropiată a soţului decedat al lui Naomi; Boaz avea să vorbească mai întâi cu acel bărbat şi să-i dea lui posibilitatea de a deveni soţul lui Rut.

Boaz o îndeamnă pe Rut să se culce la loc şi să se odihnească; apoi, înainte de ivirea zorilor, ea putea pleca fără să fie văzută de cineva. El dorea să apere reputaţia lui Rut, dar şi propria reputaţie, întrucât oamenii s-ar fi putut gândi că s-a întâmplat ceva imoral. Rut se  culcă din nou la picioarele lui Boaz, probabil mult mai liniştită după ce el a răspuns cu atâta bunătate cererii ei. Apoi, când este încă întuneric, Boaz îi dă un dar generos, o cantitate mare de orz, pe care i-l pune în mantie, iar ea se întoarce la Betleem.

Cât de bine trebuie să se fi simţit Rut gândindu-se la ce îi spusese Boaz: că toţi oamenii o considerau „o femeie minunată“! Fără îndoială că dorinţa ei de a-l cunoaşte pe Iehova şi de a-i sluji au contribuit mult la reputaţia ei. Ea a arătat de asemenea multă bunătate şi sensibilitate faţă de Naomi şi faţă de poporul ei, fiind dispusă să se adapteze la obiceiuri care, cu siguranţă, îi erau străine. Dacă vom imita credinţa lui Rut, ne vom strădui să manifestăm un respect profund faţă de ceilalţi şi faţă de obiceiurile lor. Procedând astfel, şi noi vom putea avea reputaţia de oameni ‘minunaţi’.

„Tu eşti, fiica mea?“, zice Naomi când Rut ajunge acasă. Probabil că ea a pus această întrebare deoarece era încă întuneric şi nu vedea bine. Dar Naomi voia să ştie şi dacă Rut era încă o văduvă singură sau una care avea perspectiva de a se căsători. Rut îi spune imediat soacrei ei tot ce se întâmplase între ea şi Boaz. De asemenea, Rut îi arată darul generos pe care Boaz îi spusese să i-l dea lui Naomi (Rut 3:16, 17). *

Dovedind înţelepciune, Naomi o îndeamnă pe Rut să stea liniştită acasă în ziua aceea şi să nu mai meargă să culeagă spice. Ea îi dă lui Rut următoarea asigurare: „Bărbatul acesta nu  va avea odihnă până nu va duce lucrurile la capăt chiar astăzi“ (Rut 3:18).

Naomi nu se înşelase cu privire la Boaz. El merge la poarta oraşului, locul în care se întruneau de obicei bătrânii oraşului, şi aşteaptă până când trece pe acolo bărbatul care era ruda mai apropiată. În faţa mai multor martori, Boaz îi vorbeşte acestui bărbat, oferindu-i posibilitatea să fie răscumpărător şi, astfel, să se căsătorească cu Rut. Însă el refuză, pretinzând că acest lucru i-ar strica propria moştenire. Atunci, în faţa martorilor de la poarta oraşului, Boaz declară că va fi el răscumpărător, cumpărând averea lui Elimelec, soţul decedat al lui Naomi, şi căsătorindu-se cu Rut, văduva lui Mahlon, fiul lui Elimelec. Boaz îşi exprimă speranţa că acest lucru va face „să se păstreze numele mortului în moştenirea lui“ (Rut 4:1–10). Boaz era cu adevărat un bărbat integru şi altruist.

Boaz s-a căsătorit cu Rut. Apoi, relatarea spune: „Iehova a făcut-o să conceapă şi ea a născut un fiu“. Femeile din Betleem au binecuvântat-o pe Naomi şi au lăudat-o pe Rut pentru că era mai bună pentru Naomi decât şapte fii. După aceea, aflăm că fiul lui Rut a devenit un strămoş al marelui rege David (Rut 4:11–22). La rândul său, David a fost un strămoş al lui Isus Cristos (Matei 1:1). *

Rut a fost într-adevăr binecuvântată, la fel şi Naomi, care a ajutat-o să-şi crească copilul ca şi cum ar fi fost propriul ei copil. Viaţa acestor două femei constituie un exemplu grăitor că Iehova Dumnezeu îi vede pe cei care sunt umili şi muncesc din greu pentru a avea grijă de familia lor şi îi slujesc cu loialitate alături de membrii poporului său. El nu uită niciodată să-i răsplătească pe oamenii fideli care, la fel ca Rut, se străduiesc să aibă o bună reputaţie înaintea sa.