Salt la conţinut

Salt la cuprins

CITITORII ÎNTREABĂ . . .

De ce în Biblie unele personaje nu sunt menţionate cu numele?

De ce în Biblie unele personaje nu sunt menţionate cu numele?

Cartea biblică Rut nu menţionează numele unui bărbat care a refuzat să uzeze de un drept prevăzut în Legea mozaică, ci foloseşte apelativul „cutare“ (Rut 4:1–12). Înseamnă aceasta că Biblia omite numele personajelor negative sau lipsite de importanţă?

Nicidecum. Să analizăm un alt exemplu. Isus le-a spus discipolilor ‘să se ducă în oraş la cutare om [„la un anumit om“, Noua traducere în limba română]’ şi să facă pregătirile necesare pentru ultima sa masă de Paşte (Matei 26:18). Ar trebui să tragem concluzia că omul căruia i se spune „cutare“ nu este menţionat cu numele pentru că era rău sau lipsit de importanţă? În niciun caz. Acel om era, fără îndoială, un discipol al lui Isus. Numele său a fost omis deoarece nu era esenţial în relatare.

În plus, în Biblie sunt menţionate numele multor personaje negative, în vreme ce numele multor oameni fideli nu sunt amintite. De exemplu, cu toţii ştim că numele primei femei a fost „Eva“. Totuşi, ea a dat dovadă de egoism şi de neascultare, îndemnându-l pe Adam să păcătuiască, faptă care a avut consecinţe dezastruoase pentru omenire (Romani 5:12). În schimb, Biblia nu spune cum se numea soţia lui Noe, deşi îi datorăm foarte mult. Ea şi-a sprijinit soţul în misiunea importantă care i-a fost încredinţată, dând dovadă de supunere şi sacrificiu de sine. Evident, omiterea numelui ei din relatarea biblică nu este o dovadă că ea a fost o persoană neînsemnată sau că nu a avut aprobarea lui Dumnezeu.

În Biblie există şi alte persoane care, deşi au rămas anonime, au avut un rol important, ba chiar decisiv, în scopul lui Iehova. Să ne gândim la micuţa sclavă israelită din casa lui Naaman, comandantul armatei siriene. Fetiţa i-a vorbit cu îndrăzneală soţiei lui Naaman despre profetul lui Iehova din Israel, ceea ce a făcut posibilă înfăptuirea unui miracol (2 Regi 5:1–14). Un alt exemplu remarcabil de credinţă a fost fiica judecătorului israelit Iefta. Pentru a respecta un jurământ făcut de tatăl ei, ea a renunţat de bunăvoie la posibilitatea de a se căsători şi de a avea copii (Judecătorii 11:30–40). De asemenea, în Biblie există peste 40 de psalmi ai căror compozitori sunt anonimi, iar unii profeţi care, deşi au îndeplinit cu fidelitate însărcinări importante, nu sunt amintiţi cu numele (1 Regi 20:37–43).

Un exemplu şi mai convingător este cel al îngerilor fideli. Ştim că există sute de milioane de îngeri, totuşi numai doi dintre ei sunt menţionaţi cu numele în Biblie: Gabriel şi Mihael (Daniel 7:10; Luca 1:19; Iuda 9). Numele celorlalţi îngeri nu este dezvăluit. De pildă, Manoah, tatăl lui Samson, l-a întrebat pe îngerul care a venit la el: „Care este numele tău, ca să te onorăm când se va împlini cuvântul tău?“. Îngerul i-a răspuns: „De ce întrebi de numele meu?“. Plin de modestie, acest înger a refuzat să primească onoarea care i se cuvine numai lui Dumnezeu (Judecătorii 13:17, 18).

În Biblie nu se spune de ce numele unor personaje sunt menţionate, iar numele altora sunt omise. Ceea ce contează este că putem învăţa multe lucruri de la numeroşi slujitori fideli ai lui Dumnezeu care n-au aşteptat să primească onoare sau o poziţie înaltă.