Biblia spune: „Când se înmulţesc cei drepţi, poporul se bucură“ (Proverbele 29:2).

De-a lungul istoriei au existat numeroşi dictatori opresivi, care le-au provocat multă suferinţă supuşilor lor. Bineînţeles, nu toţi conducătorii procedează astfel. Unii dintre ei au cele mai bune intenţii faţă de semenii lor. Cu toate acestea, ei constată deseori că eforturile lor sunt zădărnicite de rivalităţi şi lupte pentru putere. Alţii însă abuzează de putere pentru a-şi atinge interesele personale în detrimentul intereselor oamenilor de rând. „Istoria este o poveste lungă despre eforturi zădărnicite, despre aspiraţii care nu s-au împlinit“, a afirmat Henry Kissinger, fost secretar de stat al Statelor Unite.

De asemenea, Biblia spune: „Nu poate omul care umblă nici măcar să-şi conducă paşii“ (Ieremia 10:23). Oamenii imperfecţi nu au înţelepciunea şi capacitatea de a cunoaşte viitorul. De aceea, ei nu pot să-şi rezolve singuri problemele. Dacă omul nu-şi poate conduce propriii paşi, cum ar putea conduce paşii unei naţiuni? Înţelegem, aşadar, de ce nu stă în puterea conducătorilor umani să înlăture suferinţa. De fapt, de cele mai multe ori, cauza suferinţei este guvernarea umană defectuoasă.

Isus a spus: „Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:35).

Indiferent de confesiune, toţi conducătorii religioşi propovăduiesc iubirea şi unitatea. Totuşi, realitatea arată că ei n-au reuşit să le insufle enoriaşilor o iubire suficient de puternică pentru a elimina prejudecăţile. În loc să-i ajute pe oameni să cultive iubirea, religia contribuie deseori la dezbinare, fanatism şi dispute între naţiuni şi grupuri etnice. În încheierea uneia dintre cărţile sale, teologul Hans Küng a scris: „Cele mai fanatice şi mai crude lupte politice sunt cele influenţate, încurajate  şi autorizate de religie“ (Christianity and the World Religions).

De asemenea, mulţi clerici aprobă în mod deschis relaţiile sexuale premaritale şi extraconjugale, precum şi homosexualitatea. Acest lucru a dus la răspândirea bolilor, la creşterea numărului avorturilor şi al sarcinilor nedorite, la divorţuri şi la destrămarea familiilor, ceea ce cauzează multă suferinţă pe plan afectiv.

„Fiecare este încercat, fiind atras şi ademenit de propria lui dorinţă. Apoi dorinţa, când devine roditoare, dă naştere păcatului.“ (Iacov 1:14, 15)

Din cauză că ne-am născut imperfecţi, cu toţii avem tendinţa să greşim. De aceea, trebuie să ne împotrivim dorinţei de ‘a face lucrurile pe care le doreşte carnea’ (Efeseni 2:3). Totuşi, această luptă devine foarte grea atunci când ne aflăm într-o situaţie favorabilă satisfacerii dorinţei greşite. Dacă cedăm, consecinţele pot fi dezastruoase.

Scriitorul Phiroz Mehta a spus: „Multe dintre suferinţele noastre sunt pricinuite de propriile dorinţe trupeşti, de goana după plăceri, de lăcomie şi de ambiţie“. Dorinţele nepotrivite şi dependenţa sub toate formele ei — de alcool, de droguri, de jocuri de noroc, de sex etc. — au distrus mulţi „oameni respectabili“ şi le-au cauzat multă suferinţă familiilor şi prietenilor lor, precum şi altora. Având în vedere că suntem imperfecţi, ar trebui să fim de acord cu un adevăr exprimat în Biblie: „Ştim că toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună, până acum“ (Romani 8:22).

Biblia dezvăluie că Satan este „dumnezeul acestui sistem“ şi că are de partea lui alte spirite rele puternice, numite demoni (2 Corinteni 4:4; Revelaţia 12:9).

Asemenea lui Satan, demonii îi ţin sub control şi îi induc în eroare pe oameni. Apostolul Pavel a arătat acest lucru când a spus: „Avem de luptat nu împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva guvernărilor, împotriva autorităţilor, împotriva conducătorilor mondiali ai acestui întuneric, împotriva forţelor spirituale rele din locurile cereşti“ (Efeseni 6:12).

Deşi demonilor le place să-i hărţuiască pe oameni, principalul lor scop este acela de a-i îndepărta pe oameni de Iehova, Dumnezeul Cel Preaînalt (Psalmul 83:18). Practici precum astrologia, magia, ghicitoria şi prezicerea viitorului sunt doar câteva dintre mijloacele folosite de demoni pentru a-i induce în eroare pe oameni şi pentru a-i ţine sub control. De aceea, Iehova ne avertizează cu privire la aceste pericole şi îi ocroteşte pe toţi cei care i se împotrivesc lui Satan şi demonilor (Iacov 4:7).

Cu aproximativ două mii de ani în urmă, Biblia a prezis: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“.

Arătând de ce timpurile în care trăim sunt critice, Biblia spune în continuare: „Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, aroganţi, trufaşi, . . . fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, calomniatori, fără stăpânire de sine, cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţânaţi, umflaţi de mândrie, mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu“. Fără îndoială, principala cauză a suferinţei din prezent este faptul că trăim în „zilele din urmă“ (2 Timotei 3:1–4).

Aşadar, având în vedere factorii pe care i-am analizat, înţelegem de ce oamenii nu pot pune capăt suferinţei, deşi intenţiile lor sunt bune. La cine putem apela pentru ajutor? La Creatorul nostru, care a promis că ‘va distruge lucrările Diavolului’ şi ale acoliţilor acestuia (1 Ioan 3:8). În articolul următor vom vedea ce va face Dumnezeu pentru a elimina toate cauzele suferinţei.