Salt la conţinut

Salt la cuprins

Thomas Emlyn – blasfemator sau apărător al adevărului?

Thomas Emlyn – blasfemator sau apărător al adevărului?

CINE a fost Thomas Emlyn şi de ce a luat el poziţie de partea adevărului biblic? Ce putem învăţa de la el?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, să ne întoarcem în timp, la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, şi să ne familiarizăm cu climatul religios din Anglia şi din Irlanda acelor vremuri. Biserica Anglicană deţinea o mare autoritate. Totuşi, anumite grupări protestante, precum şi unele persoane se aflau în conflict cu Biserica.

CINE A FOST THOMAS EMLYN?

Thomas Emlyn s-a născut la 27 mai 1663, în Stamford (comitatul Lincolnshire, Anglia). La vârsta de 19 ani, el a ţinut prima predică. Ulterior, Emlyn a devenit duhovnicul unei contese din Londra, iar după un timp s-a mutat la Belfast (Irlanda).

Aici a slujit un timp într-o biserică parohială, iar mai târziu a fost pastor în diverse locuri, inclusiv la Dublin.

DE CE A FOST ACUZAT DE BLASFEMIE?

Emlyn studia cu multă atenţie Biblia. În urma cercetărilor sale, el a ajuns să aibă îndoieli cu privire la doctrina Trinităţii, deşi mai înainte crezuse în ea. În timp ce studia evangheliile, s-a convins că acestea erau în armonie cu noua lui înţelegere.

Emlyn nu a vorbit imediat despre adevărurile pe care le descoperise. Totuşi, unii membri ai bisericii din Dublin au observat că el nu mai făcea referire la Trinitate în predicile sale. Ştiind că noua lui înţelegere nu va fi acceptată, Emlyn a scris: „Nu cred că voi putea rămâne în acest loc, în care odinioară mi-am exprimat convingerile”. În iunie 1702, Emlyn a fost întrebat de doi colaboratori ai săi de ce nu mai vorbea despre Trinitate în predicile sale. Emlyn le-a mărturisit că nu mai credea în ea şi că intenţiona să demisioneze.

Lucrarea în care Emlyn a susţinut cu dovezi că Isus nu este Dumnezeul Suprem

Câteva zile mai târziu, el a plecat din Dublin (Irlanda) în Anglia. Totuşi, după două luni şi jumătate s-a întors aici pentru a rezolva nişte treburi, cu intenţia de a se muta definitiv la Londra. Cât timp a stat la Dublin, Emlyn a publicat cartea Humble Inquiry Into the Scripture-Account of Jesus Christ (Incursiune în relatarea biblică despre Isus Cristos), în care şi-a prezentat noile opinii. În această carte, el a adus dovezi biblice clare că Isus nu este Dumnezeul Suprem. Cartea a stârnit furia congregaţiei din care făcuse parte Emlyn. Împotriva lui a fost formulată o plângere oficială.

La 14 iunie 1703, Emlyn a fost arestat şi dus înaintea Înaltei Curţi din Dublin. În lucrarea True Narrative of the Proceedings (Adevărul despre proces), Emlyn a arătat că a fost acuzat ‘de scrierea şi publicarea unei cărţi în care a susţinut în mod blasfemator şi cu răutate că Isus Cristos nu este  egal cu Dumnezeu, Tatăl’. Procesul a fost o înscenare. Şapte episcopi ai Bisericii Irlandei au stat pe aceeaşi bancă împreună cu judecătorii. Emlyn nu a fost lăsat să se apere. Richard Levins, un avocat renumit, i-a spus lui Emlyn că „va fi vânat ca un lup”. La finalul procesului, Richard Pyne, preşedintele Tribunalului din Irlanda, le-a spus juraţilor că, dacă nu aveau să dea verdictul aşteptat, „lorzii şi episcopii [lui] erau acolo”, dându-le astfel de înţeles că nu vor scăpa nepedepsiţi.

„Sufăr pentru ceea ce sunt încredinţat că este adevărul despre el [Dumnezeu] şi despre gloria sa.” (Thomas Emlyn)

Când Emlyn a fost găsit vinovat, consilierul juridic al Curţii i-a sugerat să retracteze. Însă Emlyn a refuzat. El a fost amendat şi condamnat la un an de închisoare. Întrucât nu a putut să plătească suma stabilită, a stat în închisoare doi ani, până când un prieten a convins autorităţile să-i reducă amenda. Emlyn a fost eliberat la 21 iulie 1705. După ce a suportat aceste umiliri, el a rostit cuvintele citate la începutul articolului: „Sufăr pentru ceea ce sunt încredinţat că este adevărul despre el [Dumnezeu] şi despre gloria sa”.

Emlyn s-a mutat la Londra, unde, în cele din urmă, s-a asociat cu William Whiston, un alt biblist persecutat pentru că îşi făcuse publice opiniile referitoare la adevărul biblic. Whiston l-a respectat foarte mult pe Emlyn, numindu-l „«primul şi cel mai important confesor» al «creştinismului primar»”.

DE CE A RESPINS EMLYN TRINITATEA?

Întocmai ca William Whiston sau Isaac Newton, un alt erudit respectat, Emlyn a înţeles că Biblia nu susţine doctrina Trinităţii, aşa cum este prezentată în Crezul atanasian. El a explicat: „După ce am studiat temeinic Sfintele Scripturi şi am cugetat îndelung asupra lor, . . . am găsit de cuviinţă . . . să-mi corectez punctul de vedere referitor la Trinitate”. El a ajuns la concluzia că „Dumnezeu şi Tatăl lui Isus Cristos este singura Fiinţă Supremă”.

Cum a ajuns Emlyn la această înţelegere? El a găsit multe versete care arătau că Isus şi Tatăl său sunt persoane diferite. În continuare menţionăm câteva dintre aceste versete (comentariile lui Emlyn sunt scrise cu litere italice):

  •  Ioan 17:3: „Despre Cristos nu se spune niciodată că este Dumnezeul cel Atotputernic sau un Dumnezeu atât de mare, încât să fie singurul Dumnezeu”. Numai Tatăl este numit „singurul Dumnezeu adevărat”.

  •  Ioan 5:30: „Fiul nu face voinţa lui, ci voinţa Tatălui”.

  •  Ioan 5:26: „Tatăl i-a dat viaţă”.

  •  Efeseni 1:3: „Dacă Isus Cristos este numit de obicei Fiul lui Dumnezeu, nicăieri Tatăl nu este numit Tatăl lui Dumnezeu, ci deseori Tatăl Domnului nostru Isus”.

După ce a analizat toate aceste dovezi, Emlyn a spus fără şovăire: „În niciun pasaj din Sfintele Scripturi nu se spune, aşa cum susţin unii cu tărie, că Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt sunt una şi aceeaşi fiinţă”.

CE PUTEM ÎNVĂŢA?

În zilele noastre, multor oameni le este teamă să susţină învăţăturile Bibliei. Însă Emlyn a avut curaj să ia poziţie de partea adevărului biblic. El a întrebat: „Dacă un om n-ar vorbi despre cele mai importante adevăruri găsite în Sfintele Scripturi, la ce bun să le mai citească şi să le cerceteze?”. Emlyn nu a vrut să denatureze adevărul.

Exemplul lăsat de Emlyn şi de alţii ar trebui să ne îndemne să luăm poziţie de partea adevărului în pofida batjocurilor. Şi noi ne putem întreba: Ce contează cel mai mult, să primesc onoare de la oameni şi aprobarea lor sau să susţin adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu?