Salt la conţinut

Salt la cuprins

Trei căutători ai adevărului din secolul al XVI-lea – Ce au descoperit ei?

Trei căutători ai adevărului din secolul al XVI-lea – Ce au descoperit ei?

„CE ESTE adevărul?” Ponţiu Pilat, guvernator roman al Iudeii în secolul I, i-a pus această întrebare lui Isus, care fusese adus înaintea lui pentru a fi judecat (Ioan 18:38). În realitate, Pilat nu aştepta un răspuns. Întrebarea lui trăda o atitudine neîncrezătoare sau chiar batjocoritoare. După cât se pare, Pilat considera că adevărul este ceea ce alegem să credem sau suntem învăţaţi să credem şi că, în realitate, nu există o modalitate de a stabili ce este adevărul. Şi în prezent, mulţi consideră la fel.

În Europa secolului al XVI-lea, mulţi oameni cu preocupări religioase nu ştiau care învăţături erau adevărate. Crescuţi într-o religie care promova supremaţia papei şi alte învăţături ale Bisericii, aceştia au venit în contact cu ideile promovate de Reforma care se răspândea atunci în Europa. Ce trebuiau să creadă? Cum puteau decide care este adevărul?

În această perioadă au existat cel puţin trei oameni care au dorit cu ardoare să găsească adevărul. * Cum au stabilit ei ce era adevărat şi ce era fals? Şi la ce concluzie au ajuns?

„FIE CA BIBLIA . . . SĂ DEŢINĂ ÎNTOTDEAUNA SUPREMAŢIA”

Wolfgang Capito era un tânăr cu puternice convingeri religioase şi cu vaste cunoştinţe de medicină, drept şi teologie. În 1512, Capito a devenit preot paroh, iar apoi secretar al arhiepiscopului de Mainz.

La început, Capito a încercat să înăbuşe zelul reformatorilor, întrucât aceştia predicau un mesaj care nu era în armonie cu dogma catolică. După puţin timp însă, Capito a devenit un susţinător al Reformei. Ori de câte ori întâlnea o învăţătură nouă, Capito consulta Biblia. El considera că „cea mai bună sursă de verificare a propovăduirii unei învăţături era Biblia, întrucât numai această carte era sigură”, a scris istoricul James Kittelson. Astfel, Capito a ajuns la concluzia că transsubstanţierea şi venerarea sfinţilor, învăţături ale Bisericii, nu erau doctrine biblice. (Vezi chenarul „ Au vrut «să vadă dacă lucrurile erau aşa»”.) În 1523, Capito a renunţat la postul lui important de secretar al arhiepiscopului şi s-a stabilit la Strasbourg, unul dintre centrele Reformei din acea vreme.

Locuinţa lui din Strasbourg a devenit un loc unde disidenţii religioşi se întâlneau şi dezbăteau subiecte religioase şi învăţături biblice. În scrierile sale, Capito a manifestat „reţinere faţă de doctrina Trinităţii”, se spune în cartea The Radical Reformation, deşi unii reformatori au continuat să susţină această doctrină. Capito a fost impresionat de modul în care teologul spaniol Miguel Servet a combătut cu Biblia doctrina Trinităţii. *

Întrucât negarea Trinităţii putea avea consecinţe dezastruoase, Capito a fost precaut în ce priveşte dezvăluirea convingerilor sale. Totuşi, din scrierile lui reiese că a avut îndoieli cu privire la doctrina Trinităţii chiar înainte de a-l cunoaşte pe Servet. Mai târziu, un preot catolic a scris că Wolfgang Capito şi colaboratorii lui „au discutat într-un cerc restrâns cele mai adânci taine ale religiei [şi] au respins taina Sfintei Treimi”. După un secol, Capito a fost trecut primul pe lista principalilor scriitori antitrinitari.

Wolfgang Capito considera că „ignorarea Sfintelor Scripturi” era principala greşeală a Bisericii.

Capito considera că Biblia este sursa adevărului. El a spus: „Fie ca Biblia şi legea lui Cristos să deţină întotdeauna supremaţia în teologie”. Potrivit lui Kittelson, Capito „a afirmat că cea mai mare greşeală a teologilor scolastici consta în ignorarea Sfintelor Scripturi”.

Martin Cellarius (cunoscut şi sub numele de Martin Borrhaus), un tânăr care în 1526 locuia în casa lui Capito, a fost animat de aceeaşi dorinţă de a învăţa adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu.

„O ÎNŢELEGERE A DUMNEZEULUI ADEVĂRAT”

Pagina de titlu a cărţii lui Martin Cellarius: De operibus Dei, în care a examinat învăţăturile Bisericii în lumina Bibliei.

Născut în 1499, Cellarius era un teolog şi un filozof eminent. El obţinuse un post de profesor la Wittenberg (Germania). Întrucât Wittenbergul era leagănul Reformei, Cellarius i-a cunoscut pe Martin Luther şi alte persoane care voiau să reformeze învăţătura Bisericii. Cum a putut Cellarius să facă distincţie între ideile oamenilor şi adevărul biblic?

Potrivit cărţii Teaching the Reformation, Cellarius considera că înţelegerea corectă rezultă „în urma citirii cu atenţie a Sfintelor Scripturi, a comparării repetate a Scripturii cu ea însăşi şi a rugăciunii însoţite de căinţă”. La ce concluzii a ajuns Cellarius după ce a studiat Biblia?

În iulie 1527, Cellarius şi-a publicat descoperirile în cartea De operibus Dei. El a scris că sacramentele Bisericii, cum ar fi euharistia, explicată prin doctrina transsubstanţierii, erau pur simbolice. Potrivit profesorului Robin Barnes, în cartea sa, Cellarius „a prezentat o interpretare a profeţiilor biblice arătând că va veni o perioadă de suferinţă generală, care va fi urmată de o restabilire şi o împlinire universale” (2 Petru 3:10-13).

Demne de remarcat sunt şi observaţiile lui Cellarius referitoare la natura lui Isus Cristos. Deşi nu a combătut în mod direct Trinitatea, Cellarius a făcut distincţie între „Tatăl ceresc” şi „Fiul său, Isus Cristos” şi a scris că Isus este unul dintre numeroşii dumnezei şi fii ai Dumnezeului Atotputernic (Ioan 10:34, 35).

În cartea sa Antitrinitarian Biography (1850), Robert Wallace a arătat că scrierile lui Cellarius nu urmau tradiţia trinitară larg răspândită în secolul al XVI-lea. * De aceea, câţiva erudiţi au tras concluzia că Cellarius a respins Trinitatea. El a fost considerat un instrument folosit de Dumnezeu „pentru a transmite o înţelegere a Dumnezeului adevărat şi a lui Cristos”.

SPERANŢA UNEI RESTABILIRI

În jurul anului 1527, teologul Johannes Campanus, unul dintre cei mai mari erudiţi ai vremii, s-a stabilit la Wittenberg. Deşi acest oraş era centrul Reformei, Campanus a început să fie nemulţumit de învăţăturile lui Martin Luther. De ce?

Campanus nu a fost de acord nici cu doctrina transsubstanţierii şi nici cu cea a consubstanţierii. * Potrivit scriitorului André Séguenny, Campanus considera că „Pâinea ca substanţă rămâne mereu pâine, dar, ca sacrament, simbolizează carnea lui Cristos”. În 1529, cu ocazia Colcviului de la Marburg, în cadrul căruia s-au dezbătut aceste chestiuni, lui Campanus nu i s-a permis să prezinte concluziile la care ajunsese cu ajutorul Bibliei. Apoi, colaboratorii săi reformatori din Wittenberg l-au evitat.

În cartea sa Restitution, Johannes Campanus a pus la îndoială doctrina Trinităţii.

Pe reformatori îi deranjau foarte mult convingerile lui Campanus referitoare la Tatăl, Fiul şi spiritul sfânt. În cartea sa din 1532, intitulată Restitution (Restabilire), Campanus a spus că Isus şi Tatăl sunt două persoane distincte. Tatăl şi Fiul „sunt una”, a explicat el, numai în sensul în care un soţ şi o soţie sunt „o singură carne”, adică uniţi, fiind totuşi două persoane distincte (Ioan 10:30; Matei 19:5). Campanus a remarcat că Biblia foloseşte aceeaşi comparaţie pentru a arăta că Tatăl are autoritate peste Fiul: „Capul femeii este bărbatul şi capul lui Cristos este Dumnezeu” (1 Corinteni 11:3).

Dar ce putem spune despre spiritul sfânt? Din nou, Campanus, în urma studierii Bibliei, a scris: „Niciun verset din Scripturi nu spune că Spiritul Sfânt este a treia persoană . . . Spiritul lui Dumnezeu este înţeles ca fiind în acţiune, adică El pregăteşte şi realizează toate lucrurile prin puterea şi acţiunea spiritului său” (Geneza 1:2).

Luther l-a considerat pe Campanus un blasfemator şi un împotrivitor al Fiului lui Dumnezeu. Un alt reformator a cerut executarea lui Campanus. Totuşi, Campanus nu s-a lăsat descurajat. Potrivit cărţii The Radical Reformation, „Campanus era convins că pierderea acestei înţelegeri biblice şi apostolice originare a Divinităţii şi a omului a contribuit la declinul Bisericii”.

Campanus n-a avut niciodată intenţia de a forma un grup religios. El a spus că a căutat în zadar adevărul „printre secte şi eretici”. El a sperat că Biserica Catolică va reintroduce în urma unei restabiliri învăţătura creştină adevărată. În cele din urmă însă, autorităţile catolice l-au arestat pe Campanus. După cât se pare, el a stat în închisoare peste 20 de ani. Potrivit istoricilor, Campanus a murit în jurul anului 1575.

„ASIGURAŢI-VĂ DE TOATE LUCRURILE!”

Printr-un studiu atent al Bibliei, Capito, Cellarius, Campanus şi alţii au reuşit să deosebească adevărul de falsitate. Aceşti căutători ai adevărului au cercetat cu umilinţă Sfintele Scripturi şi au preţuit adevărul pe care l-au descoperit, deşi nu toate concluziile la care au ajuns ei au fost pe deplin în armonie cu Biblia.

Apostolul Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii săi creştini: „Asiguraţi-vă de toate lucrurile! Ţineţi cu tărie la ce este bine!” (1 Tesaloniceni 5:21). Pentru a vă ajuta să găsiţi adevărul, Martorii lui Iehova au publicat cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?.

^ par. 4 Vezi chenarul „Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş”, de la pagina 44 a cărţii Martorii lui Iehova – Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu, publicată de Martorii lui Iehova.

^ par. 8 Vezi articolul „Miguel Servet – Singur în căutarea adevărului”, apărut în numărul din mai 2006 al revistei Treziţi-vă!, publicată de Martorii lui Iehova.

^ par. 17 Referitor la modul în care Cellarius a folosit cuvântul „dumnezeu” cu referire la Cristos, cartea spune: „Este scris deus, nu Deus, ultima formă fiind folosită pentru a-l desemna doar pe Dumnezeul Suprem”.

^ par. 20 Consubstanţierea este o învăţătură formulată de Luther, potrivit căreia pâinea şi vinul „coexistă” cu trupul lui Cristos la Cina Domnului.