Anticristul nu se referă doar la o persoană individuală sau la o entitate, deoarece Biblia spune că sunt „mulți anticriști” (1 Ioan 2:18). Dimpotrivă, termenul „anticrist”, derivat dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „împotriva (sau în locul) lui Cristos”, se referă la oricine

•   neagă că Isus este Cristosul (Mesia) sau că este Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 2:22);

•   i se opune lui Cristos, Unsul lui Dumnezeu (Psalmul 2:1, 2; Luca 11:23);

•   pretinde că este Cristosul (Matei 24:24);

•   îi persecută pe continuatorii lui Cristos, întrucât Isus consideră că ceea ce li se face acestora i se face lui (Faptele 9:5);

•   pretinde în mod fals că este creștin în timp ce practică nelegiuirea sau înșelătoria (Matei 7:22, 23; 2 Corinteni 11:13).

 Biblia vorbește nu doar despre persoane individuale care prin acțiunile lor se dovedesc anticriști, dar face referire la aceștia și în mod colectiv numindu-i „anticristul” (2 Ioan 7). Anticristul a apărut pe timpul apostolilor și de atunci continuă să fie activ. Profețiile biblice au prezis o astfel de situație (1 Ioan 4:3).

•   Ei promovează idei false legate de Isus (Matei 24:9, 11). De exemplu, cei ce predau doctrina Treimii sau cea potrivit căreia Isus este Dumnezeu Atotputernic contrazic în realitate învățăturile lui Isus, care a spus: „Tatăl este mai mare decât mine” (Ioan 14:28).

•   Anticriștii resping ce a spus Isus despre modul de a acționa al Regatului lui Dumnezeu. De pildă, unii capi religioși spun că Cristos acționează prin intermediul guvernelor umane. Totuși, această învățătură contrazice cuvintele lui Isus: „Regatul meu nu face parte din lumea aceasta” (Ioan 18:36).

•   Ei spun că Isus este Domnul lor, însă nu se supun poruncilor lui, între care cea de a predica vestea bună despre Regat (Matei 28:19, 20; Luca 6:46; Faptele 10:42).