V-aţi întrebat?

De ce a ales Dumnezeu să-i hrănească pe israeliţi în pustiu cu prepeliţe?

▪ După ce i-a scos pe israeliţi din Egipt, Dumnezeu le-a oferit de două ori carne din belşug, trimiţându-le prepeliţe (Exodul 16:13; Numerele 11:31).

Prepeliţele sunt păsări mici, având aproximativ 18 centimetri lungime şi cântărind circa 100 de grame. În perioada de împerechere, ele cuibăresc în multe părţi din Europa şi din vestul Asiei. Fiind păsări migratoare, prepeliţele iernează în nordul Africii şi în Arabia. În timpul migraţiei, ele formează stoluri mari şi traversează coasta estică a Mediteranei, zburând pe deasupra peninsulei Sinai.

Potrivit unui dicţionar biblic, prepeliţele „zboară repede şi uşor, profitând de curenţii de aer. Însă, dacă vântul îşi schimbă direcţia sau dacă păsările sunt epuizate din cauza unui zbor lung, întregul stol se poate prăbuşi la pământ, unde păsările rămân nemişcate“ (The New Westminster Dictionary of the Bible). Înainte de a-şi relua zborul, ele trebuie să se odihnească o zi sau două, devenind astfel o pradă uşoară pentru vânători. Pe la începutul secolului al XX-lea, Egiptul exporta anual în jur de trei milioane de prepeliţe pentru consum.

În cele două ocazii când israeliţii au fost hrăniţi cu prepeliţe era primăvară. Deşi prepeliţele zburau cu regularitate pe deasupra Sinaiului în acea perioadă, Iehova a fost cel care a „stârnit un vânt“ pentru a aduce aceste păsări în tabăra israeliţilor (Numerele 11:31).

Ce era „Sărbătoarea Dedicării“ menţionată în Ioan 10:22?

▪ Dumnezeu le-a poruncit israeliţilor să celebreze trei sărbători: Sărbătoarea Turtelor Nedospite, Sărbătoarea Penticostei şi Sărbătoarea Secerişului. Prima se ţinea la începutul primăverii, a doua la sfârşitul primăverii, iar a treia toamna. Dar sărbătoarea menţionată în Ioan 10:22 se ţinea ‘iarna’ şi comemora rededicarea templului lui Iehova din anul 165 î.e.n. Această sărbătoare începea în a 25-a zi a lunii chislev, aproape de solstiţiul de iarnă, şi dura opt zile. De ce a fost ea instituită?

În 168 î.e.n., Antiochos al IV-lea (Epiphanes), regele seleucid al Siriei, a încercat să înlăture complet închinarea şi obiceiurile evreilor. El a construit un altar păgân deasupra altarului din templul lui Iehova de la Ierusalim, pe care a adus jertfe zeului grec Zeus.

Acest incident a provocat revolta macabeilor. Iuda Macabeul, conducătorul iudeilor, a eliberat Ierusalimul din mâna seleucizilor, iar apoi a ordonat dărâmarea altarului întinat şi construirea unui nou altar în locul lui. După exact trei ani de la pângărirea altarului, Iuda i-a dedicat din nou lui Iehova templul curăţit. De atunci, iudeii celebrează „Sărbătoarea Dedicării“ (în ebraică ḥanukkáh) în luna decembrie. În prezent, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Hanuca.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

Chipul lui Iuda Macabeul, Lyon, 1553

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 14]

Din cartea Wood’s Bible Animals. 1876