Salt la conţinut

Mă va ierta Dumnezeu?

Mă va ierta Dumnezeu?

Răspunsul Bibliei

 Da, Dumnezeu îți va ierta păcatele dacă întreprinzi pașii necesari. Biblia spune despre Dumnezeu că este ‘gata să ierte’ și că „va ierta cu larghețe” (Neemia 9:17; Psalmul 86:5; Isaia 55:7). Când ne iartă, el o face în mod complet. El ne ‘șterge’ păcatele (Faptele 3:19). În plus, iertarea pe care o acordă Dumnezeu este definitivă, întrucât el afirmă: „Nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ieremia 31:34). Așadar, odată ce iartă, Dumnezeu nu se mai gândește la păcatele noastre pentru a ne acuza și a ne pedepsi din nou.

 Totuși, dispoziția lui Dumnezeu de a ierta nu se bazează pe slăbiciune sau pe sentimentalism. El nu-și schimbă normele drepte. Din acest motiv, el refuză să ierte unele păcate (Iosua 24:19, 20).

Pași pentru a fi iertați de Dumnezeu

  1.   Recunoaște că, prin păcatul tău, ai încălcat normele lui Dumnezeu. Deși poate că și alții au avut de suferit din cauza a ceea ce ai făcut, trebuie mai întâi să admiți că păcatul tău reprezintă o jignire la adresa lui Dumnezeu (Psalmul 51:1, 4; Faptele 24:16).

  2.   Mărturisește-i lui Dumnezeu păcatul în rugăciune (Psalmul 32:5; 1 Ioan 1:9).

  3.   Regretă păcatul comis. „Întristarea după voința lui Dumnezeu” duce la căință, sau la schimbarea stării inimii (2 Corinteni 7:10). Ea presupune și sentimente de regret pentru acțiunile greșite ce au dus la comiterea păcatului (Matei 5:27, 28).

  4.   Schimbă-ți modul de acțiune, adică ‘întoarce-te’ (Faptele 3:19). Aceasta ar putea însemna să eviți să repeți o acțiune ori o practică greșită sau să-ți schimbi în întregime modul de a gândi și de a acționa (Efeseni 4:23, 24).

  5.   Ia măsuri pentru a îndrepta sau repara răul făcut (Matei 5:23, 24; 2 Corinteni 7:11). Cere-le scuze celor care au suferit din cauza a ceea ce ai făcut sau nu ai făcut și străduiește-te să compensezi pierderile cauzate altora (Luca 19:7-10).

  6.   Cere-i iertare în rugăciune lui Dumnezeu pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus (Efeseni 1:7). Pentru a primi răspuns la rugăciunea ta, și tu trebuie să-i ierți pe cei care au păcătuit împotriva ta (Matei 6:14, 15).

  7.   Dacă ai comis un păcat grav, vorbește cu cineva care este calificat să-ți ofere ajutorul spiritual necesar și care poate să se roage pentru tine (Iacov 5:14-16).

Concepții greșite despre iertarea divină

 „Am păcătuit prea mult pentru a fi iertat”

Dumnezeu l-a iertat pe David de adulter și de crimă

 Atât timp cât urmăm pașii trasați de Dumnezeu în Biblie, vom fi iertați, întrucât capacitatea lui de a ierta este mai mare decât păcatele noastre. El poate ierta atât păcatele grave, cât și păcatele care au fost comise în mod repetat (Isaia 1:18).

 De exemplu, regele David al Israelului a fost iertat de adulter și de crimă (2 Samuel 12:7-13). Apostolul Pavel, care s-a considerat cel mai mare păcătos, a fost și el iertat (1 Timotei 1:15, 16). Chiar și evrei din secolul I, vinovați în ochii lui Dumnezeu de uciderea lui Isus, Mesia, puteau fi iertați dacă își schimbau modul de a acționa (Faptele 3:15, 19).

 „Dacă îmi mărturisesc păcatele unui preot sau unui pastor, îmi vor fi iertate”

 Niciun om nu a primit autoritatea să-i ierte altui om păcatele comise împotriva lui Dumnezeu. Deși mărturisirea păcatelor poate ajuta un păcătos să se redreseze, numai Dumnezeu iartă păcatele (Efeseni 4:32; 1 Ioan 1:7, 9).

 Dacă așa stau lucrurile, atunci ce a vrut să spună Isus când le-a zis apostolilor săi: „Dacă iertați păcatele cuiva, ele îi sunt iertate. Dacă le păstrați pe ale cuiva, ele sunt păstrate” (Ioan 20:23)? El s-a referit la autoritatea deosebită pe care urma să le-o dea apostolilor odată cu acordarea spiritului sfânt (Ioan 20:22).

 Așa cum a promis Isus, apostolii au primit acest dar când spiritul sfânt a fost revărsat peste ei în anul 33 e.n. (Faptele 2:1-4) Apostolul Petru s-a folosit de această autoritate când i-a condamnat pe doi discipoli, Anania și Safira. Petru a știut în mod miraculos de înșelătoria pe care o puseseră la cale, iar judecata lui a indicat că păcatul lor nu avea să fie iertat (Faptele 5:1-11).

 Acel dar miraculos al spiritului sfânt, la fel ca alte daruri, precum cel de a face vindecări sau de a vorbi în limbi, a luat sfârșit odată cu moartea apostolilor (1 Corinteni 13:8-10). Prin urmare, în prezent, nicio persoană nu poate absolvi de păcat o altă persoană.