Salt la conţinut

TINERII SE ÎNTREABĂ

Este homosexualitatea ceva greșit?

Este homosexualitatea ceva greșit?

 „Unul dintre cele mai grele lucruri cu care m-am confruntat în perioada de creștere a fost atracția față de persoane de același sex. Credeam că e doar o etapă, dar încă mă lupt cu astfel de sentimente.” (David, 23 de ani)

 David este creștin și dorește să-i fie plăcut lui Dumnezeu. Poate el să-i fie plăcut lui Dumnezeu, deși se simte atras de persoane de același sex? Care este punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la homosexualitate?

 Ce spune Biblia?

 Opiniile privitoare la homosexualitate pot varia de la o cultură la alta sau de la o epocă la alta. Însă creștinii nu se lasă conduși de opinii larg răspândite, nici nu se lasă „purtați încoace și-ncolo de orice vânt de învățătură” (Efeseni 4:14). Dimpotrivă, ei își bazează punctul de vedere cu privire la conduita homosexuală (de fapt, cu privire la orice fel de conduită) pe normele consemnate în Biblie.

 Punctul de vedere biblic cu privire la actele homosexuale este clar. În Cuvântul lui Dumnezeu se spune:

  •  „Să nu te culci cu un bărbat cum te culci cu o femeie” (Leviticul 18:22).

  •  „Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, după dorințele inimii lor, . . . i-a lăsat pradă unor pofte sexuale rușinoase, căci femeile lor și-au schimbat întrebuințarea naturală în una contrară naturii.” (Romani 1:24, 26)

  •  „Nu vă lăsați induși în eroare. Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici cei adulteri, nici bărbații folosiți pentru scopuri nenaturale, nici bărbații care se culcă cu bărbați, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici cei ce insultă, nici extorcatorii nu vor moșteni regatul lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:9, 10)

 De fapt, nomele divine li se aplică tuturor oamenilor, indiferent că au dorințe homosexuale sau dorințe heterosexuale. Cu toții trebuie să exercităm stăpânire de sine când avem impulsul de a face ceva ce îi displace lui Dumnezeu (Coloseni 3:5).

 Înseamnă aceasta că . . . ?

 Înseamnă aceasta că Biblia promovează ura față de homosexuali?

 Nu. Biblia nu promovează ura față de nimeni, indiferent de orientarea sexuală. Dimpotrivă, ea ne îndeamnă ‘să urmărim pacea cu toți oamenii’, indiferent de stilul lor de viață (Evrei 12:14). Prin urmare, e greșit să-i hărțuim pe homosexuali, să participăm la acțiuni motivate de ură sau la orice alte acte violente îndreptate împotriva lor.

 Înseamnă aceasta că creștinii ar trebui să se opună legilor care permit căsătoriile între persoane de același sex?

 Biblia arată că norma divină pentru căsătorie presupune uniunea dintre un bărbat și o femeie (Matei 19:4-6). Cu toate acestea, dezbaterile pe tema legilor omenești privind căsătoria între persoane de același sex constituie chestiuni de ordin politic, nu moral. Biblia le spune creștinilor să rămână neutri pe plan politic (Ioan 18:36). Prin urmare, ei nici nu sprijină, nici nu se opun legilor guvernamentale privitoare la căsătoria între persoane de același sex sau la conduita homosexuală.

 Dar dacă . . . ?

 Dar dacă cineva este homosexual? Ar putea acesta să-și schimbe conduita?

 Da. De fapt, în secolul I, unii au reușit să-și schimbe conduita. După ce menționează că homosexualii nu vor moșteni Regatul lui Dumnezeu, Biblia spune: „Așa erați unii dintre voi” (1 Corinteni 6:11).

 Înseamnă aceasta că cei care pun capăt conduitei homosexuale nu vor mai simți niciodată vreo atracție față de fostul lor stil de viață? Nu. Biblia spune: „Îmbrăcați-vă cu noua personalitate, care, prin cunoștința exactă, se înnoiește” (Coloseni 3:10). Această schimbare este un proces continuu.

 Dar dacă cineva dorește să respecte normele divine, dar încă are impulsuri homosexuale? Ce poate face?

 La fel ca în cazul oricărui impuls, o persoană poate alege să nu alimenteze astfel de impulsuri și să nu le dea curs. Cum anume? Biblia spune: „Umblați întotdeauna prin spirit și nu veți îndeplini nicio dorință carnală” (Galateni 5:16).

 Demn de remarcat, versetul nu spune că persoana nu va avea nicio dorință carnală. Însă, datorită unei bune rutine spirituale în ce privește studierea Bibliei și rugăciunea, ea va avea puterea de a rezista acelor dorințe.

 David, menționat la începutul articolului, a constatat că așa stau lucrurile, mai ales după ce le-a vorbit părinților săi creștini despre lupta sa. „A fost ca și cum mi s-a luat o povară uriașă de pe umeri”, mărturisește el. „Probabil că aș fi avut parte de o adolescență mult mai fericită dacă aș fi vorbit cu ei mai devreme.”

 În concluzie, suntem mai fericiți când respectăm normele lui Iehova. Suntem siguri că ele „sunt drepte și înveselesc inima” și că „respectarea lor aduce o mare răsplată” (Psalmul 19:8, 11).